Nici o licoare din strugurii zemoşi nu pare să fie mai aromată şi mai săţioasă ca cea făcută de doctorul Ion Puşcă, acolo, la Făclia. Din nimic a făcut un loc roditor. S-a zbătut să facă rost de bani ca să facă din podgoriile Dobrogei ce au fost odată. A aşezat frumos foişoare din lemn într-o curte curată, iar fiecare dintre ele poartă numele unui vin românesc: Frâncuşă, Zghihară sau Grasă. Peste deal a plantat hectare întregi de viţă de vie roditoare.
Încă din copilărie credea că lumea are aromă şi gust zemos de struguri. A rămas dezamăgit. "Eu când am ieşit din Panciu credeam că în toată lumea se cultivă numai vie. Este senzaţia pe care, probabil, o are un om născut pe o insulă şi crede că aproape totul este apă iar pământul este numai acolo. Am rămas surprins când am plecat spre Bucureşti cu trenul şi am văzut atâta teren necultivat cu vie".
Aşa că Ion Puşcă a purces la crearea celui mai cunoscut vin spumant românesc. A scris cu pasiune istorii despre vin şi a plantat în pământul arid.
Oenologul a scris şapte cărţi, iar Organizaţia Mondială a Vinului i-a acordat o diplomă.
Puşcă spune că un vin bun nu trebuie să fie neapărat vechi. Cu cât este mai tânăr, cu atât este mai aromat şi mai seducător. Ca omul tânăr şi cu poftă de viaţă.
Dincolo de o istorie romantică, vinul este primul aliment creat de om, chiar şi înaintea sfintei pâini. Pentru omul primitiv, vinul avea proprietăţi curative.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M