Văduva scriitorului argentian Jorge Luis Borges, Maria Kodama, spune că soțul ei, unul dintre marii autori ai secolului XX, nu a primit premiul Nobel pentru literatură, din "motive politice", "felul său de a gândi nefiind conform și, prin urmare, neputând a fi premiat".
"Era un om al integrității și se putea ridica împotriva curentului, chiar dacă pierdea multe", a spus Maria Kodama, citată de presa spaniolă, în orașul Leon, la expoziția dedicată Atlasului lui Borges.
Dacă avea o convingere, spune Kodoma despre Borges, o păstra, nu își schimba părerea, doar pentru că ar fi avut ceva de câștigat, adâugând că pierderea Nobelului nu a fost pentru scriitor o tragedie, primind vestea simplu, fără lamentări. "Este greu să găsești pe cineva ca el", a spus văduva scriitorului, repetând că integritatea era marea calitate a acestuia și unul dintre motivele pentru care l-a iubit și încă îl iubește, la 23 de ani după moartea lui Borges.
Jorge Francisco Isidoro Luis Borges Acevedo s-a născut la Buenos Aires pe 24 august 1899. A învățat limba engleza din copilărie, rămânând toată viața fascinat de engleza veche. În 1914, s-a mutat împreună cu familia la Geneva, iar după război s-a stabilit la Madrid, unde a devenit unul dintre principalii membri ai curentului avangardist Ultraist. La Buenos Aires a revenit în 1921, unde a publicat poezii și eseuri în diferite reviste literare.
Consultant literar pentru editura Emece Editores, a început să scrie în Saturday Color Magazine, unde i-au apărut primele povestiri care vor fi incluse în volumul "Istoria universală a infamiei".
În 1946, în timpul primei președinții a generalului Juan Peron, Borges a fost mutat de la Biblioteca Națională într-un post de "inspector al păsărilor", în piață. Mult timp, autorul "Istoriei universale a infamiei" a rămas ignorat în propria-i țară, până ce criticul francez Roger Caillois i-a tradus cărțile, în anii '60.
Borges s-a mutat definitiv în 1985 la Geneva, în Elveția, unde a murit de cancer la ficat, pe 14 iunie 1986, fiind înmormântat în cimitirul Plainpalais.
Nobelul pentru literatură, cel mai prestigios premiu literar, este o distincție râvnită de scriitori, dar care s-a acordat adesea conjunctural, după cum au relevat și arhivele marelui premiu în momentul în care au fost desferecate.
Mari voci ale literaturii universale au primit recunoașterea Nobel, la fel cum scriitori consacrați nu se regăsesc pe lista laureaților cu prestigiosul premiu, deși au fost nominalizați. Fără îndoială, faptul de fi laureat al Nobelului în literatură reprezintă o distincție aparte, iar întrega procedură de selectare, nominalizare și alegere este ritualizată și creează dezbateri pe scena culturală.
Dacă mari autori, dintre cei care au impus teme, stiluri și modele în literatură, ca Albert Camus (1957), George Bernard Shaw (1925), Henri Bergson (1927),Thomas Mann (1929), Luigi Pirandello (1934), William Faulkner (1949) se înscriu pe lista marilor câștigători, există, în egală măsură, și mari perdanți. Andre Malraux, autorul “Muzeului imaginar”, deși nominalizat de mai multe ori, a ratat de fiecare dată premiul, mai mult din rațiuni politice ori conjucturale.
