Spionajul comunist românesc excela în pregătirea unor "bombe sexuale", pe care le antrena timp de trei până la opt ani în 150 de case conspirative, iar selecţia se făcea ţinându-se cont de înzestrarea organelor lor genitale, declară Pacepa în The Sunday Times.
În publicaţia săptămânală britanică The Sunday Times este prezentat un "interviu în
exclusivitate" cu Ion Mihai Pacepa, fostul şef al spionajului extern
românesc între anii 1968 şi 1978.
Între 1972 şi 1978, cât timp s-a ocupat de această categorie de spioni
ultrasecreţi, Pacepa spune că, potrivit preceptelor sovietice, bărbaţii
trebuiau să aibă penisuri "king-size" (aluzie la mărcile de ţigări), să
fie adevăraţi "lady-killers" (doamnele să fie ahtiate după ei) şi să-şi
folosească neobişnuita înzestrare sexuală, dar şi pregătirea
excepţională în domeniu şi tehnicile stăpânite pentru a obţine un
statut social, de obicei prin căsătoria cu femei bogate sau influente.
Fostul şef al DIE a precizat că "bombele sexuale" nu erau agenţi
obişnuiţi. Li se spunea "ilegali", fiind recrutaţi pentru "abilităţile
şi capacităţile lor deosebite, cele mai importante ţinând de
înzestrarea organelor lor genitale.
Termenul de "ilegali" exista în
manualul strict secret al PGU (Pervoie Glavnoie Upravlenie, serviciul
extern al KGB), care definea un agent obişnuit pentru spionajul extern
ca fiind o persoană care ocupă o poziţie oficială, are paşaport
diplomatic şi este susţinut de un stat, pe când un agent ilegal
"acţionează sub un steag străin şi are ca acoperire, ca sursă de
informaţie şi ca imunitate doar propriul penis".
"Ilegalii" au fost invenţia lui Stalin, care, la sfârşitul anilor '20,
a ordonat serviciilor sale de spionaj extern să antreneze un nou tip de
spion: unul care să poată strânge informaţii din ţări potenţial ostile
fără să-şi compromită propria ţară, dacă este prins, explică Pacepa
pentru The Sunday Times.
Dacă Ceauşescu era puritan în privinţa sexului, soţia lui era
opusul, relatează Pacepa. În cartea sa Orizonturi roşii, Pacepa
povesteşte că Elenei nu-i plăcea de un secretar loial din Comitetul
Central al Partidului Comunist doar pentru că soţia acestuia era
evreică.
Din pacate, îşi încheie The Sunday Times amplul articol dedicat armei
sexuale a comuniştilor în timpul Războiului Rece, dacă ar fi să-i dăm
crezare lui Pacepa, suferinţele victimelor agenţilor de tip Romeo şi
Julieta şi activităţile acestor ilegali în general nu s-au încheiat
odată cu Războiul Rece şi riscul ar putea exista şi în prezent.
Afirmaţia este dovedită de arestarea în 2006 la Montreal a unui spion
rus cunoscut sub numele Paul William Hampel, care a recunoscut că era
ofiţer "ilegal".
"Conceptul agentului ilegal a fost şi
încă este specific spionajului rus", spune Pacepa, în opinia căruia
aceasta este "cea mai secretă armă a viitorului".