În natură găsim unele dintre cele mai puternice otrăvuri. Plantele considerate toxice conțin substanțe active din două grupe chimice importante: alcaloizi și glicozide cardiotonice, la care trebuie să adăugăm o nouă grupa - lectinele (a nu se confundă cu lecitinele) prezente în multe specii din Familia Fabaceae.
Din prima grupa, cele care conțin alcaloizi, enumerăm: mătrăgună (Atropa belladonna), ciumăfaia (Datura sp.), măselariță (Hyoscyamus sp.), omagul (Aconitum sp.), cucuta (Conium maculatum), speciile exotice de Strychnos sp., care intră în compoziția curarei, una dintre cele mai puternice otrăvuri cu care pigmeii își otrăvesc vârfurile săgeților, conform bzi.ro.
Pe lângă aceste plante care fie trebuie evitate, fie manipulate doar de specialiști fitoterapeuti, se disting și plantele considerate în trecut medicinale, dar care în prezent, pe baze științifice dovedite, prezintă riscuri mari terapeutice:
- cruciulița (Senecio vulgaris) și toate speciile acestui gen conțin alcaloizi pyrolizidinici cu proprietăți genotoxice, carcinogene și hepatotoxice;
- tătăneasă (Symphytum, toate speciile) conțin tot alcaloizi pyrolizidinici, cu efectele menționate, fiind prohibite în uzul intern;
- florile și rădăcinile de podbal (Tussilago farfara) conțin alcaloizi pyrolizidinici;
- saschiul (Vinca minor) produce leucocitopenie, limfocitopenie, reducând nivelul globulinelor;
- mărul-lupului (toate speciile de Aristolochia) care conțin acizi aristolochici puternic carcinogeni și genotoxici.
- o altă plantă toxică este spânzul (Helleborus sp.), deși pe internet găsești tot felul de articole în care se precizează că plantă vindecă toate formele de cancer.
- până și nucile verzi, din care se prepară dulcețuri sau lichioruri, conțin juglonă nattochinona, cu efecte mutagene și posibil carcinogene.
