Atentat Franța. Născut la Pontarlier, în apropiere de granița elvețiană, dintr-un tată de origine algeriană și o mamă de origine marocană, suspectul fusese reperat de autorități, în anii 2005-2006, când frecventa un grup de persoane adepte ale islamului radical, fără însă a face prozelitism, potrivit unei surse apropiate anchetei, citată de HotNews.ro.
Instalat de câteva luni la Saint-Priest, în suburbiile Lyonului, se angajase la firma de transport.
Făcea "livrări (...) cărți, comenzi, lucruri de acest gen. Suntem musulmani normali, sărbătoream ramadanul. Normali. Avem trei copii, o viață normală de familie", a explicat soția sa, la radio Europe 1, înainte de a fi și ea arestată, vineri.
"Era un lupt deghizat in piele de miel", a afirmat un coleg de munca al sau, Abdel Karim.
Atentat Franța. Potrivit acestui coleg, "era cineva și misterios, și foarte calm, în același timp. Nu era cineva care să își impună părerile, stătea în colțul lui. Când i se vorbea, răspundea politicos".
Yassin Salhi "era un puști calm, nu era un tip nervos. Era o plăcere să-l aiîn moschee, era foarte agreabil", își aminteste pune conducătorul moscheii din orașul sau natal Pontarlier, Nacer Benyahia, "foarte șocat" de vestea atentatului.
Potrivit acestuia, Yassin Salhi era încă un adolescent când și-a pierdut tatăl. Mama sa "a vândut casa din Pontarlier înainte de a pleca", dar imamul nu știe spre ce destinație.
"Era singur, era probabil ținta ideală pentru radicalii care își aleg prada", spune acest lider religios.
Atentat Franța. Tânărul a părăsit Pontarlier pentru Besancon, la circa 60 de kilometri, unde s-a instalat cu soția și copiii săi.
În 2013, este din nou reperat de serviciile speciale deoarece frecventa indivizi suspectați de legături cu islamul radical. Purta djellaba și barbă, ceea ce lăsa să se creadă că era apropiat de mediile salafiste, ca numeroși alți tineri.
Dar, în afară de aparența vestimentară, nu a stârnit suspiciuni.
Atentat Franța. La finele lui 2014, Yassin Salhi a părăsit regiunea cu familia sa pentru a se instala la Saint-Priest, într-un apartament situat la primul etaj al unui imobil social.
Vecinii îi descriu ca o "familie discretă", care ducea o viață liniștită.
"Copiii lor se jucau cu ai mei, sunt perfect normali și blânzi", spune o vecină, care a preferat să-și păstreze anonimatul.
"Nu vorbea cu nimeni. Spunea doar 'bună ziua, bună seara'", povestește un alt vecin.
