Foto: RTV

Nu oricine se încumetă să o exploreze, însă dacă reuşeşti să îţi învingi teama, pleci de acolo cu amintiri de neuitat. Jos, sub pământ, ţi se deschide un peisaj impresionant, iar stalactitele şi stalagmitele ţi se transformă în tovarăşe de drum. Peştera este o comoară pentru speologi. 

La început e doar o plimbare pe cărări de munte. Urcuşul devine însă din ce în ce mai greu. În scurt timp se deschide platoul Vâlcanului. Este şi punctul de plecare spre centrul pământului.

Nimeni nu pleacă însă fără instructaj. Căşti de protecţie, lanterne şi hamuri de susţinere. Toate ca toate, dar coboară cine are curaj. Se testează corzile de susţinere, apoi specialiştii încep coborârea.

Acolo jos, te obişnuieşti cu întunericul. Chiar pe beznă, descoperi o lume nouă, în care stalactitele şi stalagmitele se arată maiestuoase din pereţii peşterii. Cu puţină imaginaţie, florile de peşteră devin instrumente muzicale. Singurii deranjaţi de vizită sunt liliecii, treziţi din somn de lanterne. Peştera a fost cucerită, aşa că e timpul să plecăm. 

Efortul trebuie răsplătit, aşa că la Runcu se pregăteşte o masă bogată. În scurt timp, curtea se umple de mirosuri apetisante.