Cum stătea ea, România, aşa, tolănită, cu creşterea economică în sus, privind pierdută în visare spre stelele Uniunii pe care le ajungea şi le depăşea rând pe rând, veni peste ea, într-o bună zi, marea vijelie mondială. Dintr-odată, tot mirajul măreţiei se risipi, iar aterizarea pe burtă încă mai produce icnete de durere.
România revine pe pământ, trasă de criză din lumea autoînchipuirilor înapoi în limitele ei reale de dezvoltare şi potenţă economică şi administrativă. Guvernul, cu partidele lui mari cu tot, pare băgat în priză, ca să găsească soluţii de traversare a perioadei de impas. Bune, inspirate, stângace sau improvizate, planurile anticriză ale Cabinetului Boc dau măcar o orientare muncii Executivului şi bagă ceva adrenalină în echipa ministerială. Să încercăm un exerciţiu de imaginaţie uşor pervers: cum ar fi stat lucrurile dacă nu era criza călare pe România? Răul ar fi fost, poate, cam la fel de mare.
