Sf. Martinian s-a născut în Cezareea Palestinei, în timpul împăratului Constanțiu (337-361), potrivit Agerpres. S-a retras de tânăr într-o peșteră, unde a trăit 25 de ani, primind darul facerii de minuni, vindeca astfel mulți oameni cu sfintele sale rugăciuni.
Pentru acest dar al său, Sfântul Martinian a pătimit numeroase ispite și năluciri, pentru a fi îndepărtat de viața pustnicească. Cel mai mult a fost ispitit însă cu patima desfrânării.
Luptându-se cu încercările, Sfântul Martinian s-a aruncat în foc atunci când a fost ispitit de o femeie.
În urma acestei întâmplări s-a refugiat pe o insulă unde primea periodic pâine și apă de la un marinar. Și aici a venit însă o femeie, Fotini, singura supraviețuitoare a unei furtuni. I-a lăsat acesteia hrana și adăpostul său, iar el s-a aruncat în mare și l-au dus la uscat doi delfini.
A trăit în pribegie restul vieții, dându-și sufletul lui Dumnezeu într-o biserică din Atena.
