Aflând ce se întâmplă, împăratul iconoclast Constantin Copronim (741-775) s-a plâns slujitorilor săi că nu se găsește cineva să-l omoare pe Sfântul Ștefan, ci dimpotrivă oamenii se închină lui ca unui împărat. Auzind aceștia plângerea împăratului, s-au repezit la temniță și scoțându-l pe Sfântul Ștefan l-au omorât în chinuri cumplite, în același fel în care a fost omorât Sfântul Apostol, întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan, care a fost ucis cu pietre de mulțimea furioasă de la Ierusalim.
În timpul crizei iconoclaste (distrugerea icoanelor) declanșată de împăratul bizantin Leon al III-lea Isaurianul/Sirianul (717-741), care a durat până în anul 787, când cel de-al șaptelea Sinod Ecumenic a declarat solemn că cinstirea icoanelor este legiuită și dreaptă, monahii care au aparat cu cea mai mare dârzenie cinstirea sfintelor icoane au suferit chinuri cumplite.
Împărații iconoclaști au închis aproape toate mănăstirile și bisericile în care se aflau sfinte icoane. Monahii erau schingiuiți — li se scoteau ochii, li se tăiau nasurile, li se spărgeau capetele cu icoane. Celor ce zugrăveau icoane li se ardeau degetele până la carbonizare pe table din aramă înroșite în foc.
Tot astăzi este pomenit Sfântul Mucenic Irinarh din Sevastia (Capadocia — Asia Mică), care a fost călău. În timpul persecuției lui Dioclețian (284-305), primind poruncă de la Maxim, guvernator al Sevastiei, să omoare șapte femei creștine, sufletul lui Irinarh s-a luminat cu dumnezeiescul har al lui Dumnezeu, văzând curajul cu care acestea îl mărturiseau pe Hristos. Pentru că l-a mărturisit și el pe Hristos, a primit cununa muceniciei alături de preotul Acachie, cel care l-a botezat.
