Radu-Anton Câmpeanu a fost primul președinte al PNL după căderea regimului comunist. A deținut această funcție în perioada 1990-1993.
Șef al Tineretului Liberal înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial, a fost student în decursul războiului. După război, participă la manifestațiile anti-comuniste din 24 - 28 februarie 1945. Arestat în 1948, a petrecut mai mulți ani în închisorile comuniste.
După eliberarea sa ca deținut politic, emigrează în Franța împreună cu soția sa Monica Papadopol și cu fiul lor Barbu.
La Paris, se arată foarte activ în rândurile exilaților, dar după sosirea lui Paul Goma, este suspectat ca informator al Securităţii.
În 1990 revine în țară, unde participă la reîntemeierea PNL al cărui președinte va fi între 1990 și 1993, fiind ales senator în legislatura 1990-1992 în municipiul București. A fost candidatul PNL la funcția de președinte al României la alegerile din 1990, când a obținut 10,64 % din voturi și s-a plasat pe locul 2.
În aprilie 1992, sub conducerea sa, PNL a decis ieșirea din Convenția Democrată Română, iar la alegerile din 1992 partidul s-a situat sub pragul electoral de 3%. Deputații și senatorii liberali grupați în Consiliul pentru Refacerea PNL au obținut pe 28 februarie 1993 înlăturarea lui Radu Câmpeanu de la conducerea PNL. În funcția de președinte al partidului a fost ales Mircea Ionescu-Quintus.
