Zeci de mii de euro ceruți de stat pentru acreditarea unui centru de copii

Centrul ”Carl Wolff” este singurul din țară care îngrijește copii cu boli în fază terminală, 24 de ore din 24. Un amănunt care pare irelevant pentru statul român, dispus să arunce ultimele zile ale unor copii condamnați la moarte sigură, în negura unui spital impersonal sau în brațele familiilor care nu ar ști cum să îi îngrijească, scrie Turnul Sfatului.

Centrul “Carl Wolff” din Sibiu a fost printre primele 20 din țară care s-au acreditat în anul 2012, după înființarea Autorității la nivel național. Atunci, taxa cerută de stat a fost de 250 de lei pe pat, iar centrul avea atunci doar 14 paturi. A plătit, așadar, mai puțin de 1.000 de euro.

Potrivit legii, reacreditarea se face după cinci ani, așa că, din 1 ianuarie 2018, instituția ar trebui să funcționeze după o aprobare nouă. Centrul de la Sibiu, care acum are 24 de paturi, a întocmit toată documentaţia necesară şi a primit confirmarea că actele sunt în regulă. Însă statul a schimbat regulile anul acesta și cere o taxă de peste 12 ori mai mare decât în trecut. Centrul a primit o factură de aproape 55.000 de lei. “Am întrebat încă din luna septembrie ce costuri va presupune această reacreditare. Tot timpul mi s-a răspuns că să citesc legea. Am citit legea, dar nimic nu este stipulat clar. Acolo se specifică doar că se va percepe o taxă pe oră, de către comisia de specialitate. Nimic clar. Am făcut și eu un calcul, după ce am primit factura – și ar însemna cam 290 de lei pe oră. Ce angajat din țara asta mai are un asemenea tarif?!”, se întreabă, retoric, managerul Centrului, Rhein Ortrun.

Factura primită de Centrul din Sibiu în luna octombrie înseamnă o depășire mult peste limite a bugetului. “Asta înseamnă, rotunjit, 12.000 de euro, pentru un proces în care comisia vine să verifice dacă centrul sorespunde standardelor de exigență pentru siguranța pacientului. Noi suntem o organizație non-profit. Ne bucurăm în fiecare lună că reușim să acoperim toate cheltuielile, deoarece pacienții noștri nu plătesc spitalizarea. Așa că nu avem un ban în plus. Din contră, în unele luni nu știm exact cum terminăm luna, să plătim și salarii, să oferim și toate condițiile pacienților. Și totuși, noi dorim să mergem mai departe. Dar sumele astea depășesc cu mult așteptările unui ONG”, susține managerul hospice-ului.