Vladimir Socor: Rusia, o putere în continuă expansiune. Când intră România în colimator

Vladimir Socor, specialist în spaţiul post-sovietic şi în tema intereselor americane şi europene în zona Mării Negre, a plecat în 1974 din România şi locuieşte în prezent în SUA.

Este analistul care a stârnit unele dintre cele mai mari controverse de pe scena geopolitică a Mării Negre. Specialist în "conflictele îngheţate" ale spaţiului ex-sovietic, Vladimir Socor a provocat liderii lumii la reflecție punându-le în faţă adversarul cel mai puternic: oglinda intereselor proprii!

Vladimir Socor a venit în România la invitaţia Asociaţiei pentru Implementarea Democratiei (AID): va susţine o amplă prezentare la conferința Evoluții geopolitice în Europa de Est, pe 11 mai, eveniment la care Realitatea TV este partener media exclusiv.

Mai jos principalele idei expuse de Vladimir Socor în dialogul cu Rareş Bogdan şi Alex Cumpănaşu:

Ce vrea de fapt Putin

Politica Rusiei nu se reduce la persoana lui Vladimir Putin. Personalizarea politicii Rusiei este la modă în Occident, însă în realitate este vorba de un proces istoric, de continuitate al Rusiei, în care Putin este cel mai recent reprezentant al unei politici istorice care durează de sute de ani. Rusia este o putere în continuă încercare de expansiune în regiune.

Putin a lansat public în luna aprilie a anului trecut proiectul NovoRusia: din cele 8 regiuni vizate, proiectul NovoRusia a eşuat în 6 regiuni. A reuşit doar acolo unde au intrat nemijlocit trupe ruseşti - în Donbas şi Crimeea.

Sunt două elemente pe care le conţine strategia de expansiune a Rusiei: intervenţia forţelor neconvenţionale ruseşti, urmate de formele convenţionale de acţiune. Al doilea aspect al strategiei se referă la referendumul local. În general se face un referendum pentru un statut intermediar, între independenţa definitivă şi aderarea la Rusia.

Pericolul real pentru România apare când Rusia ajunge la Odessa

În momentul de faţă, România nu este direct interesantă pentru Rusia, dar poate deveni. România ar putea să intre în viziunile Rusiei în momentul în care proiectul Novorusia s-ar cristaliza mai puternic.

Această zonă dorită de Rusia înglobează o treime din sudul şi estul Ucrainei, sunt 8 regiuni istorice anexate la sf. sec 18 şi începutul sec. 19. Aici intră şi Transnistria. NovoRusia (rus. Novorossiia, adică Noua Rusie) este o regiune istorică în sudul Ucrainei și sud-estul Rusiei care cuprinde zona de stepă din nordul Mării Negre, situată între Nistru, la vest, și râul Kuban, la est.

Epicentrul proiectului NovoRusia este Odessa. Este punctul focal al proiectelor de expansiune: când va obţine controlul în regiunea Odessa, Rusia va ajunge în vecinătatea directă a României şi a Republicii Moldova.

Ar fi un pericol foarte mare, deoarece România va fi supusă unei presiuni imense şi ar putea stimula reacţia oportunistă a unor politicieni români. Aceştia ar putea relua ideea mai veche cu Marea vecină de la Răsărit, pentru forţarea unei înţelegeri separate cu Rusia.

Capcana relaţiilor bilaterale Rusia - România

Este o realitate uriaşa disproporţie de forţă dintre România şi Rusia şi ţara noastră trebuie să se adapteze la această situaţie. Acum România nu mai poate face marea greşeală de a avea raporturi bilaterale cu Rusia, ci trebuie să se considere ca parte a sistemului occidental.

Republica Moldova nu este parte a unui litigiu între Rusia şi România, ci parte a unei politici europene şi România nu trebuie să se singularizeze în niciun fel în negocieri pe această temă. Este important ca România să nu se lase atrasă în acest tip de jocuri cu Rusia, unii au încercat să atragă România în această capcană. După 1991 a existat din fericire Ucraina ca barieră între Rusia şi România.

Există tentative de destabilizare ale Rusiei în România?

Nu există precondiţii pentru destabilizare în România, Rusia poate încerca să creeze aceste precondiţii, dar este foarte dificil să facă asta în momentul de faţă.

Rusia nu are pârghii în România, nu are aliaţi interni aici. A avut la începutul anilor 2000 o oarecare influenţă, atunci când au fost privatizările KGB-iste. Dar nici istoric Rusia nu şi-a găsit nicodată aliaţi în interiorul României. Printre cele mai euroatlantice instituţii din România, care sunt calate pe o agendă pro-europeană şi pro-atlantică sunt Preşedinţia şi Guvernul.

Strategia Rusiei de atragere de noi aliaţi: Putin apelează la valorile tradiţionale

Rusia are o politică flexibilă şi foarte creatoare în Europa şi în relaţiile cu unele state NATO. Înainte se îndrepta spre cercurile de stânga, socialiste sau pacifiste. Această politică s-a schimbat radical de când Putin a ajuns la Kremlin: acum Rusia pozează în campioana conservatorismului şi îşi atrage aliaţii din cercurile conservatoare sau radicale de dreapta.

Arma cea mai subtilă a lui Putin: apelează la valori. Au fost şi cazuri de cumpărare a aliaţilor, dar strategia principală este alta: pozează în campioana religiei creştine, a familiei, a identităţii naţionale şi a valorilor anti-globalizare. Multe guverne şi lideri occidentali nu au reuşit din păcate să apere efectiv valorile conservatoare.

Rusia apelează la nemulţumiţi şi la cercurile secesioniste din Europa. Secesioniştii europeni sunt fascinaţi de Rusia deoarece percep Doneţk sau Crimeea ca pe un posibil precedent european pentru situaţia lor.

Putin este subestimat în Occident

Competenţa lui Putin şi a echipei sale este subapreciată în Occident. Este descris ca nerealist, liderii occidentali îl desrciu pe Putin cu dispreţ ca fiind un om de stat al secolului al 19-lea. Doamna Merkel spune că Putin este "de pe altă lume". Echipa lui Putin însă demonstrează o competenţă excepţională în multe aspecte, Putin însuşi este deplin competent pe tema energiei şi nu numai.

Rusia exportă corupţie în Occident

Rusia exportă corupţie şi a reuşit să corupă masiv mari companii occidentale, mai ales din domeniul energetic. Resortul economic din spatele acestui joc politic: companiile de extracţie au început să se transforme în intermediari care comercializează petrol şi gaze ruseşti, dat fiind că resursele energetice din Occident se apropie de epuizare. Acesta este principalul instrument de corupere: companiile care nu mai fac extracţie, ci sunt instrumente comerciale la mâna Rusiei.

Conflictul din Ucraina este de fapt unul inter-statal: între Ucraina şi Rusia

Conflictul din Ucraina este de fapt unul inter-statal. E unul direct între două state. Nici în regiunea Transnistria nu este altceva decât un conflcit inter-statal. Puterile occidentale evită să spună tranşant acest lucru.

Rusia încearcă să muşte bucată cu bucată din teritoriul Ucrainei, să forţeze Ucraina să încheie noi armistiţii defavorabile.

Rusia încearcă slăbirea puterii centrale de la Kiev ca să controleze regiunile din Ucraina, mai ales Odessa. Este puţin probabil să vedem un referedum de autonomie la Odessa în viitorul apropiat.

Germania şi Franţa joacă de parte Rusiei şi împotriva Ucrainei

Germania şi Franţa au capturat Ucraina în acest format de pseudo-neociere în patru, de fapt ajută Rusia să facă presiuni asupra Ucrainei.
În spatele negocierilor în „format normand" se află de fapt acţiuni îndreptate împotriva Ucraine. Grupul de patru state maschează un proces bilateral ruso-german. Germania nu are mandat din partea UE, iar Franţa are un rol pur şi simplu decorativ ca să aparenţa de europenizare a discuţiilor. Politica Germaniei nu corespunde cu interesele Ucrainei. Vrea să împingă Ucraina într-o zonă gri.

Motivele pentru care Ungaria a schimbat macazul către Rusia

În Ungaria, premierul Viktor Orban s-a transformat din adversar al strategiilor ruseşti în promotor al acţiunilor lui Putin. Orban vrea ca Ungaria să revină la valori tradiţionale, printre care şi apărarea identităţii naţionale, valori care sunt în defensivă în Occident. Budapesta crede în decizia lui Putin de a deveni campionul valorilor conservatoare, care este mai degrabă o iluzie bine regizată.

Mai este şi problema energiei: Ungaria este cea mai dezavantajată ţară din regiune din perspectiva accesului la resurse. Celelalte au acces la Mare sau la conducte de transport transfronzalier. Ungaria nu dispune de niciun acces şi depinde de Rusia.

Washingtonul a schimbat abordarea faţă de Budapesta în urmă cu 2-3 luni. Politica americană s-a schimbat, a trecut la demersuri particulare, nepublice, după ce era extrem de critică cu planurile lui Orban în urmă cu ceva timp. Ungaria a numit recent o nouă ambasadoare la Washington care are misiunea de a stabili o relaţie cordială între cele două state.

Nu există indicii potrivit cărora Guvernului Orban ar avea intenţii revizioniste. România nu are motive să se teamă de tendinţe revizioniste care ar duce la schimbarea graniţelor.

Marele risc: dezinteresul SUA pentru regiune

America este relativ dezangajată pe zona estică a continentului european, nu este pe lista priorităţilor forte. NATO nu are angajamente de securitate la Est de graniţa Alianţei, practic nu are o soluţie de securitate pentru vecinătatea sa, ceea ce este o greşeală. Georgia şi Moldova sunt victime ale acestui eşec al NATO.

Pericolul este deprioritizarea din perspectiva SUA. Asta poate duce la dezangajare şi la o împărţire a sferelor de influenţă. Momentan, regiunea se bucură de mai multă atenţie decât înainte.

România se află în situaţia cea mai favorabilă din istoria sa recentă. Momentul a început cu instalarea forţelor americane pe teritoriul Romaniei. Are garanţie de securitate, însă nu ştim cum va capitaliza acest atu. România nu se mai află la hotarul dintre două lumi. Ci este în mod foarte clar de partea bocului european, democratic.