Locul unde creşte cel mai bun usturoi din România

 
usturoi de Copalau
usturoi de Copalau

Comuna Copălău din județul Botoșani a devenit cunoscută în România datorită usturoiului care se produce de multe generații. Aproape o treime dintre familiile din Copălău cultivă usturoi iar vânzarea acestui produs le asigură traiul de zi cu zi.



Oamenii spun că principala problemă o reprezintă forța de muncă. Recunosc că usturoiul le aduce venituri bune și și-ar dori să cultive suprafețe mai mari dar spun că nu au cu cine lucra. Potrivit autorităților locale, foarte mulți tineri au plecat în ultimii ani din Copălău. Lucrează în Germania, Spania, Italia sau Marea Britanie iar în Copălău se întorc doar în concedii și investesc banii în case.

Printre cei care încă mai cultivă usturoi se numără Ioan Mânzat. Are 72 de ani și spune că de mic copil a lucrat la culturile de usturoi. Anul acesta a avut o producție de două tone de usturoi. Și-ar fi dorit să cultive o suprafață mai mare dar nu a găsit pe nimeni dispus să-l ajute.

„Am 72 de ani și de mic cultiv usturoi. Anul ăsta am avut 35 de ari de usturoi, puși la sapă, nu cu tractorul… Rând după rând. Acum depășesc două tone de usturoi. Îl vând la piață, pe la Suceava, la Iași, în Botoșani. Până aproape de revoluție, am umblat pe la Oradea, Baia Mare, Bistrița, Cluj, Galați. Trenul era mai ieftin. Pe timpuri, era achiziție de stat, se cultiva usturoiul. Se face un ban. Dacă nu ar fi usturoiul, noi în Copălău am fi la pământ. Copiii sunt duși în străinătate. Noi bătrânii mai producem. Puțini tineri au mai rămas. Nu găsești brațe de muncă. Să-l plătești 70-80 lei la zi, cafea, băutură… Trebuie să pui cât poți lucra”, ne-a spus Ioan Ghe. Mânzat.

„Te umilește, te împinge, nu ai loc la mese”

Un alt cultivator de usturoi, aceleași probleme. Gheorghe Prodan a fost poștaș. A renunțat la această meserie și s-a apucat de agricultură. Anul acesta a cultivat 43 de ari cu usturoi dar spune că îi este foarte greu să se dezvolte.

„Este o cultură profitabilă. Se muncește mult dar se compensează cu veniturile. Mai sunt și piedici. În perioada recoltatului nu este forță de muncă. Anul acesta am avut 43 de ari cu usturoi. Reușesc să-l vând la stradă, mai ies prin piețe, mai dau și la en-gros dacă prețul e bun. Copiii sunt plecați, forța de muncă scade. Ca să mă dezvolt, e greu. Subvenții nu am primit până acum. Am înțeles că s-a discutat dar fapte… Ne-ar ajuta. Să nu mai stăm cu cerșitul prin piețe. Te umilește, te împinge, nu ai loc la mese. Sunt cei care ocupă câte șapte-opt mese iar când te duci nu te lasă. Tu ca producător nu ai loc, ești umilit, marginalizat, scos în afara pieței”, ne-a spus Gheorghe Prodan.

Citeşte continuarea pe realitateadebotosani.net

Subiecte pe aceeași temă



Adaugă părerea ta

  • Connect
Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.
print


Iti place noua modalitate de votare pe Realitatea.net?