Expoziţia, deschisă până pe 29 iunie, reconstruieşte decorul în care
Napoleon al III-lea îl primeşte pe Cuza la castelul din Compiegne, dar
şi momentul participării României la Expoziţia universală din 1867 din
Paris, unde au fost expuse lucrări ale pictorilor români Theodor Aman
şi Nicolae Grigorescu.
Evenimentul evocă, astfel, călătoriile
occidentalilor în Moldova şi Valahia, în secolele XVIII-XIX, şi
mobilizarea intelectualilor francezi pentru a sprijini unirea celor
două principate, ai căror reprezentanţi trăiau în exil, la Paris, după
eşecul momentului 1848. Ipoteza mai puţin comentată de istorici este
aceea a implicării personale a împăratului Napoleon III în unirea celor
două provincii româneşti, prin tratatul de la Paris din 1856.
Napoleon
al III-lea a contribuit la dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, dar
artizanul adevărat al naşterii regatului românesc este considerat a fi
Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, adus la putere în 1866, prezent în
expoziţie prin reconstituirea a două piese din apartamentul lui.
Expoziţia universală din 1867 de la Paris a constituit o etapă decisivă
în recunoaşterea Unirii Principatelor pe scena internaţională. Au fost
prezentate, atunci, opere emblematice printre care Comoara de la
Pietroasa şi o machetă a mănăstirii de la Curtea de Argeş. Comisarul
general al Principatelor Române pentru Expoziţia universală de la Paris
1867 a fost Alexandru Odobescu, care a încredinţat construcţia
Pavilionului României arhitectului francez Ambroise Baudry. Edificiul a
avut drept model principal Biserica Episcopală de la Curtea de Argeş.
Expoziţia de la castelul din Compiegne evocă şi raporturile artistice
dintre România şi Franţa, în timpul celui de-al doilea imperiu. De la
mijlocul secolului al XIX-lea, pictorii români au frecventat atelierele
lui Picot, Drolling şi Cornu, unii dintre ei expunându-şi lucrările în
saloanele pariziene.
În 1881, Carol I a fondat regatul României, act descris în prezentarea
expoziţiei ca fiind "puternic sprijinit de împăratul francez".
