Soarele, fireste, nu se intineaza, nici Dumnezeu nu se intineaza, insa noi ne demonizam prin lipsa de evlavie.
Mai demult oamenii, cand se imbolnaveau, luau untdelemn din candela lor, se ungeau si se faceau bine. Acum candela o au de forma, numai ca sa lumineze, iar untdelemnul il arunca la chiuveta atunci cand spala candela. O data am mers intr-o casa si am vazut cum gospodina spala candela in chiuveta. “Unde se duce apa?” am intrebat-o. “In canalizare” mi-a raspuns. “Dar, bine” ii spun, “pe de-o parte iei untdelemn din candela si iti miruiesti copilul cu el atunci cand este bolnav, iar pe de alta parte tot untdelemnul din paharul candelei merge in canalizare? Ce ai de spus la aceasta? Cum sa vina binecuvantarea lui Dumnezeu in casa ta?“.
In casele de azi un lucru sfintit, de pilda hartia cu care a fost invelita anafora, nu ai unde s-o arunci. Imi aduc aminte ca acasa la noi nici apa cu care spalam vasele nu mergea la canal. Mergea in alta parte, pentru ca si firimiturile sunt sfintite, deoarece facem rugaciune inainte si dupa masa. Toate acestea lipsesc astazi, de aceea lipseste si harul dumnezeiesc, iar oamenii se demonizeaza.
Pe cat putem, sa luam aminte in toate. Dupa Sfanta Impartasanie, sau dupa ce luam anafora, sau dupa Sfantul Maslu este bine sa ne stergem mainile cu putina vata udata cu spirt, dupa care s-o ardem. Cand maturam Sfantul Altar, cele adunate sa le aruncam in mare sau sa le ardem la un loc curat, pentru ca se poate sa fi cazut jos anafora sau vreo particica din Sfintele Taine. Fireste, daca va cadea o particica din Sfintele Taine, Hristos nu va sta sa fie calcat in picioare, insa va pleca harul de la noi.
In strainatate, la biserici nu au canalizare. Apa de la proscomidie se duce cu ploaia, „ne interzic sa avem canalizare”, spun ei, „deoarece se pricinuiesc microbi”. Toti oamenii s-au umplut de microbi trupesti si duhovnicesti si daca va picura putin mir pe cap iti spun: „Se vor crea microbi!”.
Dar cum sa vina astfel binecuvantarea lui Dumnezeu? Demonizarea in lume de aici incepe. Din fericire, mai exista cateva femei evlavioase, unele tinere, iar altele in varsta, si astfel se mai tine lumea.
Sursa: Cuviosul Paisie Aghioritul. Trezire duhovniceasca, Ed. Evanghelismos.
Ca sa ai parte de binecuvantarea lui Dumnezeu, cinsteste-ti parintii!
Parinte, parintii mei sunt divortati; mama m-a adus la credinta, tata e impotriva lui Dumnezeu. De cine sa ascult?
Apoi, bine… nu este treaba ta daca parintii traiesc in buna intelegere sau nu, daca se cearta, daca sunt buni sau nu sunt buni – pentru tine ei trebuie sa fie ceva sfant, ca sa ai parte de binecuvantarea lui Dumnezeu, ca sa iti fie tie bine. Da! Nu trebuie sa ne suparam parintii nici cu gandul. Si cum se poarta ei cu noi este treaba lor. Sunt unii parinti care au fost atat de aspri, care si-au chinuit copiii…
Doi frati au avut o mama asa buna – ea le-a zis sa-l cinsteasca pe tatal lor, desi acesta nu se purta cu ei asa cum ar fi trebuit, pentru ca sa dobandeasca binecuvantarea lui Dumnezeu. Acum cei doi lucreaza la Pojaverat, si nu ingaduie nimanui sa spuna ceva despre tatal lor. Nimeni nu indrazneste sa-l jigneasca. Cei doi frati zic: Tata este sfant pentru noi! Au avut o viata grea, tatal lor nu a avut mila fata de ei, dar vezi cum i-a binecuvantat Dumnezeu si au viata implinita? Sunt recunoscatori si multumitori fata de Dumnezeu.
Caci Domnul a binevoit ca prin parintii nostri sa venim in lume. Vor da socoteala inaintea lui Dumnezeu de cum sunt ei, vor raspunde si pentru noi. Nu noi vom da socoteala pentru ei. Noi vom da socoteala de cum si daca i-am cinstit. Starea duhovniceasca pe pamant este din cale afara de rea si deoarece copiii mici, de pana la cinci ani, se impotrivesc parintilor. De aceea lucrurile merg in felul acesta, pentru ca nu isi cinstesc parintii. Pe intreaga planeta starea este aceeasi…
Sursa: Staretul Tadei de la Manastirea Vitovnita, Cum iti sunt gandurile, asa iti este si viata, Editura Predania, Bucuresti, 2010, pp. 117-118, citat de BZI.
