În 2008, Nobelul pentru fizică a fost acordat americanului Yoichiro Nambu şi japonezilor Makoto Kobayashi şi Toshihide Maskawa, pentru descoperirile lor în domeniul fizicii particulelor.
Cei trei cercetători au fost recompensaţi pentru descoperirea mecanismului de rupere spontană a simetriei în fizica subatomică ("broken symmetry"), respectiv pentru descoperirea originii acestui fenomen, care poate prezice existenţa a cel puţin trei familii de particule (quark) ce intră în componenţa nucleonilor.
Charles K. Kao este considerat unul dintre pionierii cercetărilor în domeniul fibrelor optice, iar Willard S. Boyle (canado-american) şi George E. Smith (SUA) au fost recompensaţi cu Noeblul pentru fizică pentru contribuţiile din domeniul semiconductoarelor.
Charles K. Kao, născut la Shanghai şi cercetător la Laboratoarele Telecommunication din Harlow, Marea Britanie, a fost distins pentru "realizările revoluţionare în domeniul transmisiei luminii prin fibre în comunicaţiile optice".
Willard S. Boyle şi George E. Smith au fost premiaţi premiaţi pentru "inventarea unui microchip fotosensibil, CCD", care a permis avansul dramatic al tenhologiei imaginilor digitale, se arată în motivaţia expusă de Academia Regală de Ştiinţe a Suediei., cea care anunţă Nobelul pentru fizică.
Nobelul pentru fizică recompensează realizările fizicienilor care au contribuit la definirea fundamentelor societăţilor interconectate de astăzi, cei trei realizând inovaţii practice pentru viaţa de zi cu zi şi noi instrumente de explorare ştiinţifică, se arată în comunicatul Comitetului Nobel.
În 1966, Charles K. Kao a făcut o descoperire care a revoluţionat domeniul fibrelor optice. A calculat atent cum se transmite lumina pe distanţe lungi, prin fibrele optice de sticlă. Cu o fibră din sticlă pură, este posibil ca semnalele de lumină să fie transmise pe o distanţă de 100 de kilometri. Entuziasmul lui Kao a inspirat cercetările ulterioare, iar astăzi, fibrele optice formează sistemul circular care hrăneşte societatea noastră comunicaţională.
O mai mare rată a traficului pentru imaginile digitale constituie cea de-a doua parte a Nobelului pentru fizică, ediţia 2009. În 1969, Willard S. Boyle şi George E. Smith au inventat prima tehnologie de succes care foloseşte senzori digitali, numită CCD (Charge-Coupled Device). Această tehnologie utilizează efectul fotoelectric, teoretizat de Albert Einstein. Prin acest efect, lumina este transformată în semnale electrice. CCD este "ochiul electronic al camerei digitale", care revoluţionează fotografia, acum lumina putând fi captată electronic, nu printr-un film.
Fotografia digitală a devenit un instrument de neînlocuit în multe dintre domeniile de cercetare.
Charles Kuen Kao s-a născut în 1933 la Shanghai, China şi are cetăţenie britanică şi americană.
Willard Sterling Boyle, cetăţean canadian şi american, a fost director executiv al Diviziei de Ştiinţe la Laboratoarele Bell.
George Elwood Smith, cetăţean american, a lucrat la Laboratoarele Bell, de unde s-a retras în 1986.
