Rep: Domnule Ţiriac, când vom vedea zgură albastră la Paris?
Ţiriac: Tenisul e poate unicul sport care nu s-a schimbat în ultimii 20 de ani. E un sport guvernat de prea multe instituţii: ATP, WTA, ITF. Şi există cineva, unul ca mine, care încearcă să aducă ceva nou. Zgura albastră o testăm de 2 ani la Madrid şi e bună, mult mai bună decât cea roşie: atât pentru jucători cât şi şi pentru televiziune. ATP a blocat-o fără motiv, dar lucrurile nu vor rămâne aşa.
Rep: Va fi Madrid al cincelea turneu de Grand Slam?
Ţiriac: Am un mare respect pentru tradiţie, dar astăzi nu se mai joacă cu pantaloni lungi. Turneele de Grand Slam nu sunt perfecte: 128 de jucători sunt mulţi. Vreau un turneu în care să fie doar cei mai buni. În Liga Campionilor nu joacă toţi. Oamenii vor să vadă ceva ce nu se găseşte pe toate drumurile.
Rep: Ce reguli aţi schimba în tenis?
Ţiriac: Modul de numărare a punctelor si game-urile. Şi aş face mingea mai lentă, pentru a face partida mai atractivă pentru spectatori.
Rep: Sportul e doar un business?
Ţiriac:Sportul a devenit o industrie. Doar în tenis a rămas partidul comunist. Dar, fără sport nu ar exista industria sportului. Sportul se adaptează timpurilor.
Rep: Cum se face că aţi ajuns Ion Ţiriac cel de astăzi, fiind născut în România?
Ţiriac: Înainte de al Doilea Război Mondial, România era a cincea ţară a Europei. Apoi am avut ghinionul să rămânem timp de trei generaţii să rămânem sub comunism. Personal, însă, am fost privilegiat pentru că am făcut sport, puteam ieşi din ţară şi intra înapoi. Nu am fost un jucător talentat, aşa că a trebuit să muncesc. Năstase se antrena o oră, apoi se distra, eu mă antrenam trei ore, apoi eram obosit. Totuşi, în fiecare zi am încercat să dau mai mult, să fiu mai bun.
Rep: Ce sfaturi aţi da unui copil care vrea să se apuce de tenis?
Ţiriac: Unui copil de 4 ani nu-i poţi da sfaturi, dar poţi să le dai părinţilor lui: duceţi-l la o şcoală unde să studieze 4 ore pe zi şi să joace tenis 5 ore. În fiecare zi.
Rep: Ca român care cunoaşte foarte bine Italia: Am devenit tot mai rasişti?
Ţiriac: Nu. Dar nici nu poţi să ţii două naţiuni atât de similare, precum Italia şi România, ostaticele câtorva criminali. Voi sunteţi mai avansaţi decât noi. Dacă prindeţi un criminal, fie că e român, albanez sau sau italian, ar trebui să fiţi mai duri.
Rep: Dacă v-aş spune că sunteţi un Berlusconi al României, v-aţi enerva?
Ţiriac: Lui Berlusconi îi place mult politica, mie, în schimb, nu. Mi s-a spus că aş fi putut deveni preşedinte al României: îmi pare rău, dar nu am curajul să-mi asum responsabilitatea pentru 22 de milioane de oameni.
Rep: Cine e tenismenul cel mai mare pe care l-aţi văzut de-a lungul vieţii?
Ţiriac: Roger Federer.
Rep: Ar putea reveni pe primul loc?
Ţiriac: Depinde de care Federer vorbim: acela care simţea plăcerea jocului, da. Acela care e deja blazat, nu.
Rep: Ce aţi schimba în viaţa dumneavoastră?
Ţiriac: M-am născut după război, am făcut foamea mulţi ani, dar din această experienţă am ieşit mai tare decât alţii. Dar m-am dedicat prea mult carierei şi muncii, în general. Dacă aş putea să o iau de la capăt, mi-aş dedica mai mult timp mie şi celor trei copii ai mei.
Rep: Se spune că aţi avea nu 3, ci 30 de copii.
Ţiriac: Am 30 de fii care au părăsit deja centrul de orfani pe care l-am fondat acum 18 ani la Braşov. Nu i-am făcut eu, dar îi consider copiii mei. Şi sunt mândru de asta.
