Punctul fără de întoarcere este duminică, scrie Washington Post, citat de RFI România. Perspectiva violenței și a confruntării de stradă prevalează asupra procedurilor. Ironia este că, dacă li s-ar permite să participe la un referendum recunoscut legal, probabil, catalanii ar vota pentru rămânerea în Spania, după cum arată sondajele. Dar o parte cu mult mai mare dintre catalani doresc pur și simplu dreptul de a avea un referendum, precum cel ținut în Scoția, acum câțiva ani, scrie WP.
The Economist crede însă că, în cele din urmă, duminică vom avea doar ceva mai mult decât o consultare neoficială. Pentru că în spatele confruntărilor se află un impas. Liderul catalan Charles Puigdemont nu are suficient sprijin popular sau extern pentru a impune independența. Dar pariul premierului Rajoy că timpul și redresarea economică ar calma Catalonia s-a dovedit a fi greșit. Majoritatea catalanilor rămâne nemulțumită de status quo. Nemulțumirea lor necesită un răspuns politic, mai degrabă decât legal. După 1 octombrie, în Catalonia ar urma probabil noi alegeri regionale. Madridul a fost de acord să accepte discuții despre schimbări constituționale și alte măsuri, pentru a încerca să ancoreze mai ferm Catalonia la Spania. Dialogul este esențial, însă într-un climat inflamat de confruntare nu va fi nici rapid, nici ușor, atrage atenția The Economist.
Bloomberg scrie că această criză s-a acumulat de decenii: ”Aspirația Cataloniei pentru autonomie, din anii 1930, a fost un factor generator pentru războiul civil spaniol. Regimul lui Franco a căutat să suprime identitatea și limba Cataloniei. După moartea lui Franco, în 1975, eforturile de reconciliere au culminat cu adoptarea unei constituții, în 1978, care a condus la câștigarea dreptului la propria limbă și la controlul asupra sistemelor de sănătate și educație din Catalonia.
Pe atunci, deși Catalonia era mai săracă, ea a optat să nu accepte facilitățile fiscale acordate țării basce. Acum, economia regiunii este înfloritoare, iar separatiștii se plâng că impozitele lor sunt folosite pentru a subvenționa părți mai sărace ale țării.
Cu două zile înainte de ultimul gong, tensiunile sunt la punctul maxim. Videoclipurile postate pe rețelele sociale afișează mulțimi din toată țara, care-i conduc pe ofițerii Gărzii Civile trimiși în Catalonia în mijlocul scandărilor ”Pe ei!” - rezervate, de obicei, stadioanelor de fotbal. Din vremea lui Franco, fotbalul a fost un punct de plecare pentru animozitățile regionale, în special în rivalitatea dintre Real Madrid și Barcelona”.
Nu este de mirare că, așa cum arată Le Monde, fostul mare jucător și antrenor al Barcelonei, acum la Manchester City, Pep Guardiola, este unul dintre cei mai vocali susținători ai independenței. Cotidianul francez îi consacră un amplu articol starului catalan implicat, iată, și în politică.
