Ar trebui, după o logică minimală de bun simţ, să-i oblige nu numai să recunoască eşecul echipelor de planificatori ai Comisiei Europene, dar şi faptul că ei înşişi nu au ştiut (sau nu au vrut să ştie) că, în afară de vorbe, planuri, agende sau declaraţii solemne, banii ăştia ai contribuabililor europeni chiar ar fi trebuit să producă rezultate.
În ultimele luni ale anului 2015 şi la începutul lui 2916, Comisia Europeană a mobilizat într-un mod fără precedent un buget european de peste 10 miliarde euro, mai mult decât o dublare a alocării iniţiale, pentru a răspunde crizei refugiaţilor şi pentru a oferi asistenţă ţărilor cele mai afectate, oferind un nou cadru de coordonare şi cooperare pentru ţările din Balcanii de vest, demarând un nou parteneriat cu Turcia şi propunând o nouă structură, garda de europeană de frontieră şi de coastă.
În ciuda tuturor măsurilor luate, rămâne la un nivel ridicat incertitudinea privind puternicul influx de solicitanţi de azil precum şi asupra impactului economic al fenomenului” (sbl.n.). Asta e. Aşa este. Ce este şi mai grav este că se pare că şi aşa va rămâne din moment ce, cu toate promisiunile şi angajamentele pe care le-am auzit în această perioadă, inclusiv de la şefii de state şi guverne cu ocazia diverselor lor reuni formale şi informale, a fost absolut imposibil ca măcar acum, la fine de septembrie 2016, să poată exista în privinţa migraţiei ilegale o estimare europeană profesională, una de probabilitate şi de risc, în funcţie de care să fie luate viitoarele decizii politice şi, în consecinţă, adaptate bugetele necesare. Nu există o asemenea analiză, context în care autorii raportului Parlamentului European afirmă, cu inocenţă şi sinceritate, că „nu este posibil să estimăm câţi noi solicitanţi de azil şi migranţi sunt de aşteptat să sosească în anii care au rămas din Cadrul Financiar Multianual (sau după aceea), deoarece asta depinde de mai mulţi factori precum situaţia din teren, spre exemplu din Siria, de cea din ţările care sunt primul punct de intrare în regiune, precum şi de capacitatea Turciei de a găzdui solicitanţii de azil pe teritoriul ei”.
Dacă o asemenea estimare nu există (şi nici nu pare să fie în proiect), atunci apare o întrebare logică: pe ce criterii se face realocarea de fonduri şi restructurarea capitolelor bugetare europene? Căci despre asta e vorba: au fost redirecţionate resursele alocate programelor prevăzute în diversele capitole bugetare pentru organismele şi agenţiile de profil, dar, notează raportul, „resursele existente de la alte capitole ale bugetului UE (precum Politica de Coeziune şi Agricultura), au fost realocate pentru a face faţă situaţiei”.
Sursa: Cristian Unteanu pentru cotidianul ,,Adevărul''
Continuarea pe - http://adevarul.ro/international/europa/sume-uriase-cheltuite-comisia-europeana-banii-contribuabililor-europeni-migranti-rezultatele-deloc-masura-raspundes-1_57e8d3e35ab6550cb8ff255c/index.html#
