Un sfânt scop suficient sieşi

Sunet în sat, dupa telefonul unui var. Cumva la nimereala, fiindca n-am mai dat pe-acolo de ani întregi. Alo, alo, sunt cutare si as avea nevoie, nu va suparati… Îmi raspunde o femeie; dupa voce, si batrâna, si probabil bolnava. Percepe cu greu, reactioneaza anevoie, ca si cum s-ar afla dupa un imens paravan flausat. - Da ‘neatale cine ai fi? - Pai, am zis, sunt… - A! - se însenineaza. Tin minte, tin. Da’ Nina Dumitrovna ce face? Mama (...) Citește mai departe...