Ortodoxe
Sf. Cuv. Isidor Pelusiotul; Sf. Sfinţit Mc. Avramie
Greco-catolice
Sf. cuv. Isidor Pelusiotul
Romano-catolice
Sf. Gilbert, pr.
Sfântul Cuvios Isidor Pelusiotul este pomenit în calendarul creştin ortodox la 4 februarie.
Cuviosul Isidor s-a născut în Alexandria, în timpul împăratului Teodosie cel Mic (408-450) şi era rudă cu arhiepiscopii Alexandriei, Teofil şi Sfântul Chiril.
A primit o educaţie solidă atât în domeniile profane - filosofia, retorica - cât şi în cele duhovniceşti.
Încă de tânăr a ales viaţa monahală, intrând într-o mănăstire din muntele Pelusiului.
S-a făcut cunoscut pentru viaţa sa îmbunătăţită, pentru sfinţenia cea mare şi înţelepciunea lui, căci tuturor le era exemplu. A scris peste două mii de epistole şi cuvinte de învăţătură adresate monahilor, ierarhilor vremii şi chiar feţelor împărăteşti, cât şi creştinilor de rând ce căutau mântuirea.
Despre el vorbeşte Evagrie, istoric bisericesc, spunând: "Împărăţind Teodosie, Isidor Pelusiotul era în mare cinste, de a cărui slavă ieşită din lucrurile şi cuvintele lui se auzise departe şi era lăudat de gurile tuturor. Acesta şi-a obosit trupul cu ostenelile atât de mult, încât vedeau toţi că are viaţă îngerească. Trăind în chipul vieţii monahiceşti şi al gândirii de Dumnezeu, era totdeauna şi înaintea tuturor pildă, spre a fi urmat; el a scris multe cuvinte foarte folositoare".
Sfântul Isidor a fost un mare admirator al Sfântului Ioan Gură de Aur şi în acelaşi timp apărător al său. Când Sfântul Ioan Gură de Aur a fost izgonit pe nedrept de pe scaunul patriarhal al Constantinopolului, Sfântul Isidor i-a scris arhiepiscopului Alexandriei, Teofil, şi împăratului Arcadie, pe care l-a sfătuit să pună capăt intrigilor urzite împotriva Sfântului Ioan.
După moartea Sfântului Ioan Gură de Aur, l-a îndemnat prin scrisorile sale pe Sfântul Chiril Alexandrinul, care a urmat după Teofil, să scrie numele Sfântului Ioan în dipticele bisericeşti, ca al unui sfânt mărturisitor, ce a pătimit pentru adevăr multe răutăţi de la oameni.
A scris şi împăratului Teodosie, învăţându-l să se îngrijească de pacea bisericească, şi l-a îndemnat să convoace la Efes cel de-al treilea Sinod Ecumenic (431).
