Faptul că suntem pe trend crescător cu infectații, că multe țări au introdus restricții pentru cetățenii români, că informațiile sunt contradictorii în ceea ce privește intervenția medicală, îmi spune că suntem în plină criză de comunicare. La care se adaugă o criză economică ignorată în spațiul public și o criză politică intensă.
Despre economie, abia aștept cifrele oficiale post stare de urgență. Oricum suntem varză, nu crește nimic, nu se construiește nimic, mai mult, marii contributori își restrâng activitatea. Asta însemnă mai puțini bani la buget, respectiv mai multă apăsare pe portofelul statului care are aceleași cheltuieli.
Pentru că vom avea campanii electorale, nimeni și nimic nu mă va convinge că mintea politicienilor va sta la relansarea economică. Nu, criza politică ne va distrage atenția de la toate, poate cu excepția pandemiei, ea la rându-i folosită ca marotă de campanie.
Nimeni nu ne spune ce vom face la toamnă și iarnă, prețurile deja au explodat, bani la visteria statului nu au de unde să vină. Ce vreau să spun. E vară, suntem nițel hedoniști, azi e important, mâine e ceva ce vom dezbate, mâine. Te umflă râsul când observi, nu s-ar putea altfel, cum noi avem alegeri atunci când țara-i apăsată de probleme majore. De fapt, aș atrage respectuos atenția că se încearcă, a mia oară, abaterea atenției publice de la problemele stringente. Toți politicienii sunt vinovați. Ei se complac acum în punctajele de partid. Noi ce facem? Ne-am împărțit, cum spuneam, în negaționiști și fricoși. Că asta ne-au dat să gândim.
