Văd, nu am cum să ignor, oameni despre care credeam că au toate țiglele pe casă, persoane pânâ mai ieri considerate vectori de opinie, elucubrând de râsul curcilor. Mă întreb dacă și eu am luat-o razna, de multe ori chiar mă simt așa comentând în emisiune acțiuni ale poporului. Mai mult ca niciodată, pandemia și covidul au scos din nația asta noncalitățile pe care le știam de mult dar nu vorbeam despre ele. Credulitate, conspirații, lipsa de educație și de o minimă cultură generală, apetența pentru bârfă, falsă revoltă și delațiune, toate și multe altele au ieșit ca spuma. Ipochimeni care scriu miau ca pisica sunt docți în 5G, microcipuri și cabale mondiale, alții, deranjați la minte se autoerijează în fluturători de steaguri revoluționare, patentați fără patalama de proști, persoane care s-ar vinde singuri negustorilor de sclavi pentru un preț bun.
În astfel de vremuri, toți nebunii sunt profeți. Aș da și exemple, dar i-aș neîndreptăți pe mulți ceilalți. Pe astfel de vremuri, chiar și cei despre care credeam că-și folosesc creierul dezamăgesc. Stupid people a lui Brucan încă e consistent. În ape tulburi, rechinii știu foarte bine unde este plevușca. Iar ea, plevușca, ocupată să scape de aluviuni, se trezește în gura prădătorului și țipă ca din gură de șarpe. Haosul controlat, altă noțiune din manualul de manipulare, s-a instalat în societate. Schema nu e nouă, o trăim în forme diferite ori de câte ori se apropie alegerile. Joaca de-a zăpăci poporul este una pe viață și pe moarte. Nu mai contează nimic, din țara asta se va suge constant mulți ani de acum încolo. Iar politicienii știu asta. De la cel mai amărât primar până la vârf, puterea aduce saci de bani.
O altă regulă nescrisă este aceea care recomandă ca masa de manevră să fie ținută cu mintea ocupată. Oamenii trebuie să gândească cum să-și plătească facturile sau să se concentreze pe emoții generate artificial. Totul doar ca să nu citească, să înțeleagă, să se deștepte și să pună întrebări. Pai dacă poporul pune întrebări, clar, vor ieși la iveală toate manevrele nenorocite făcute în ultimii 30 de ani. Comuniștii lucrau cu teroarea. Ăștia tot așa, numai că nu e teroare fizică ci sentimentul că viața îți este balon de săpun.
Constatarea este asta. A început dansul în care mulți dintre noi suntem doar jaloane vorbitoare. Ne trezim, sau e bine așa?
