Intr-o zi, pe cand femeia urca cu liftul la sala de curs a universitatii unde lucra ca profesor-invitat, Elisabeth Kubler Ross a observat o femeie. Se uita fix la ea si zambea. Uluita, doctorita si-a dat seama ca are in fata pe una dintre fostele sale paciente de la urgenta, care murise in urma cu un an. Aparitia era vaporoasa, dar nu transparenta, nu se vedea prin ea. “Dr. Ross – i s-a adresat femeia cu o voce clara – iertati-ma, dar a trebuit sa revin. Imi permiteti sa va insotesc pana acasa? Va astept pana terminati seminarul.”
“Sunt medic cu doua specializari”, comenteaza intamplarea, in carte, dr. Elisabeth Ross. “Psihiatru si anestezist. Am lucrat multa vreme cu bolnavi schizofrenici si ii iubesc. Cand imi descriu halucinatiile lor vizuale, le raspund: «Stiu, vedeti o fecioara pe perete. Dar eu n-o pot vedea». Acum, imi spuneam aceleasi lucruri si mie: «Elisabeth, tu stii ca vezi aceasta moarta in fata ta. Dar nu poate sa fie adevarat». In timpul drumului cu masina pana acasa, ma intrebam daca ceea ce se intampla este posibil. Imi repetam: «Sunt prea obosita. Am nevoie de o vacanta. Trebuie sa ating aceasta aratare ca sa vad daca exista cu adevarat».”
Dr. Ross a intins mana catre femeie, sa vada daca la atingere ea se va risipi. I-a atins pielea, ca sa vada daca e calda sau rece. “A fost cea mai teribila experienta din viata mea”, spune ea.
“Cand am ajuns la usa locuintei mele, a deschis-o ca si cand eu as fi fost invitata ei. Cu o delicatete irezistibila, mi s-a adresat: «Dr. Ross, a trebuit sa vin de pe lumea de dincolo, pentru doua motive: mai intai, ca sa va multumesc pentru tot ceea ce ati facut pentru mine inainte de a muri. Dar adevaratul motiv al prezentei mele aici este o rugaminte: nu abandonati cercetarea dvs. asupra mortii, nu acum». O priveam, spunandu-mi intruna ca nu este adevarat. Imi amintisem si numele: femeia din fata mea se numea Eva Schwarz, murise si fusese ingropata in urma cu un an. In plus, eu nu credeam in vedenii si aparitii din lumea de dincolo.”
Ca sa se convinga ca nu viseaza, Elisabeth Ross a atins cateva obiecte familiare de pe birou. A pipait lemnul mesei, scaunul pe care sedea. Toate erau concrete, prezente, nu visa. Musafira bizara a intrebat-o atunci daca stia cum il poate gasi pe preotul care o impartasise inainte de moarte, in camera de spital. Omul de stiinta care era dr. Ross a avut atunci o tresarire de luciditate. “Preotul locuieste in prezent la Urbana. Ar fi fericit sa primeasca de la dvs. cateva cuvinte in scris. Uitati un creion si-o hartie.” Aparitia a luat ustensilele, notand cateva litere pe coala de hartie imaculata: Eva Schwarz.
“Bineinteles – spune Elizabeth Ross – am pastrat hartia aceea ca pe-o comoara. Nu i-am putut impartasi nimanui experienta mea atat de terifianta, dar hartia aceea am pus-o intr-o rama si o tin la mine in birou.”
Sursa: formula-as.ro
