Pentru ea, căci fiecare şedinţă de terapie o ajută să-şi recapete, cu mare greutate, sănătatea, dar şi pentru alţi copii cu probleme la fel de grave, părinţii ei, deşi oameni modeşti, au decis să demonstreze că, împreună, putem deschide la Hunedoara un centru de recuperare ultramodern pentru copiii hunedoreni cu grave probleme neuromotorii.
Când a venit pe lume Anamaria Teodora, într-o zi de marţi, 3 iunie, a anului 2008, fetiţa a păşit cu stângul în viaţă. A fost necesar ca Ana să fie resuscitată, să-i fie aspirate căile respiratorii, iar apoi fetiţa a fost transferată la terapie intensivă, unde i-a fost administrat oxigen. După 24 de ore părea că şi-a revenit, iar la o săptămână de la naştere fetiţa a ajuns acasă. Lucrurile păreau că reintraseră pe un făgaş normal în familia Gînţăgan: Anamaria mânca aproape tot ce îi dădea mama, era o fetiţă grăsuţă şi cuminte, iar surioara ei, cu şapte ani mai mare, era fericită să aibă în casă o “păpuşă” adevărată. La 13 zile, însă Ana a făcut prima convulsie, aşa că părinţii au alergat imediat cu ea la spital. Au fost trimişi de urgenţă cu copilul la Deva, iar de acolo la Cluj. Fetiţa era pe moarte, iar mama se felicită şi astăzi pentru alegerea făcută, de a merge cu copilul la Cluj şi nu în altă parte… În numai două ore fetiţa avea un diagnostic, însă acesta a căzut ca un trăznet pe capul celor doi părinţi: tromboză la nivelul arterei sylviene stângi. Fetiţa avea să urmeze la Cluj un tratament cu anticoagulant, vreme de trei săptămâni. Apoi, la RMN, medicii au constatat că micuţa avusese două accidente vasculare trombotice. Salvată de medicul Mihai Militaru şi echipa acestuia, Ana a petrecut o lună la Terapie Intensivă, în Cluj. Apoi s-a întors acasă şi a continuat să se dezvolte fizic aproape normal, însă dezvoltarea neuropsihică şi motorie a rămas foarte mult în urmă…
Mai multe, pe Replica de Hunedoara.
