Mai întâi politică. Gripa pare să rezolve pentru moment strategiile amețite cu anticipatele. Cel mai puțin plauzibil premier, Florin Cîțu, pare dintr-o dată să aibă șanse la un vot favorabil generat de o criză de responsabilitate politică, spun cei din opoziție. Să nu uităm totuși cifrele de prin sondaje. Măsluite, imprecise, cum or fi ele, datele indică un trend. Iar acest trend îi dezavantajează acum și pe cei de la USR, care după ce au urlat ani după anticipate s-au trezit că n-ar fi rău să aștepte până în toamnă, și pe cei de la PSD care simt că mai pot recupera câte ceva dacă mai au câteva luni în plus la dispoziție.
Iohannis a plantat săptămâna trecută un pomișor, apoi a dispărut iar. Cea mai mare criză fiind legată de românii plecați, era absolut necesar un mesaj dedicat celor prinși între măsurile drastice din Italia. Președintele a ieșit abia aseară și a spus: păi, stați și voi liniștiți. Eșecul comunicării e total. Sigur că nu are atribuții, dar e criză de legitimitate generată de ambițiile cu anticipatele impuse fix de un Iohannis atotputernic. Păi, dacă îți place puterea, vorbește în numele ei.
Klaus Iohannis a enunțat fără să vrea problema: șansa noastră nu e să acționăm ca un stat, ci ar fi să acționăm ”ca o familie”. Păi tocmai de aia avem probleme. Acțiunea ”familială” înseamnă individualism tribal, izolare, necoordonare.
Explozia de moralism bagă sub preș miile de probleme ale ”diasporei”. Românii plecați au fost tot timpul prezentați ca un soi de falangă de oameni de bine care votează cu dreapta din orice poziție după ce stau la coadă pe la secțiile de vot. E o imagine de adormit copiii care s-a estompat la prima problemă. Nici măcar politicienii care datorau mult comunităților din Occident nu li s-au adresat special, nu s-au dat cu fundul de pământ să asigure măcar o calmare mediatică necesară.
”Moraliștii” gripei explică toată ziua ce iresponsabil e că fug din Italia românii, că nu se gândesc la semenii lor etc. Dar voi când v-ați gândit la ei pe bune? Ce faci dacă de exemplu ai grijă de un pacient bătrân acolo (adică muncești nonstop la capul unui bolnav) și carantina te izolează și mai mult de familie, de orice. Ce faci când ești angajat precar, la gri sau la negru, prins fără bani într-o țară scumpă unde se iau măsuri drastice? Fugi, ce să faci!? Și nu fugi de plăcere și de ”imoralitate”, fugi că n-ai încotro. Că apar manifestări iraționale, că poți să le faci rău fix celor dragi, sigur, sunt mari probleme, dar nu altfel reacționezi dacă ești ne-diasporez. 40 000 de oameni au fugit acasă din Italia nu de bine ce le era, ci, mare parte dintre ei fiind lucrători precari oricum, au fugit pentru că NU-ȘI PERMIT SĂ FIE BOLNAVI ÎN OCCIDENT.
Morala e completată de ”penal”. Se încearcă un soi de control prin amenințarea cu amenzi și dosare penale. Aici se va arăta din ce în ce mai mult partea hidoasă a statului de urgență cu tentă polițienească. Suntem buni la pedepse, suntem buni la stigmatizări, nu suntem așa buni la organizare la firul ierbii: cum? cine are grijă de carantinați?, cine are grijă de celelalte probleme din spitale care nu dispar de la o gripă? ce măsuri economice se iau, în afară de protecția unor interese de business cu influență mare la Guverm? Ba chiar au apărut invocate articole care sancționează răspândirea de informații false. Presa are multe păcate, face bani din manipularea unor semiștiri în anumite zone private, asta e clar. De aici până la dosar penal e era totuși o cale lungă care, iată, după Coronavirus, a fost scurtată.
În fine, comportamentul schizoid culminează cu îndemnurile de a sta izolați cât mai mult și în același timp de a consuma și de aparticipa la economie cât mai mult. Fiți și buni cetățeni capitaliști, aveți grijă să nu declanșați criza, dar protejați-vă totuși, între sesiunile de consum. Există și radicalizații scepticismului, ăia care spun ”e doar o gripă” de o mie de ori. Acolo se ascunde un cinism prezent deja oricum la nivel mare: ce mi-e 3-4%?, oricum se moare de gripă obișnuită. Păi și 1% din zeci, sute de mii ar trebui să fie motiv de panică. Nu și pentru ”specialiștii” procentelor care sunt mai îngrijorați că se prăbușesc piețele decât că se prăbușesc oamenii. Pentru ăștia, criza gripei conține un pericol mai mare decât moartea, acela că am putea afla că profitul și consumul nu înseamnă totul.
