De altfel, "Oglinda" de Andrei Tarkovski, alături de "Old Boy" de Chan Wook Park şi "Dictatorul" lui Charlie Chaplin rămân filmele pe care le iubeşte, deşi, aşa cum ea însăşi spune, "nu am preferinţe pentru un anume tip de roluri. Sunt atrasă mai mult de poveste".
"Întâlnirea cu Liam Neeson a fost foarte placută, este un om elegant şi fermecător, însă colaborarea noastră a fost destul de scurtă, în principalele scene ale personajului meu l-am avut ca partener pe James Nesbitt", povesteşte actriţa despre colaborarea cu Neeson, în filmul "Five Minutes of Heaven" (BBC TV).
Unul dintre "reproşurile" făcute cinematografiei româneşti postdecembriste este excesul de pesimism, dar acest lucru poate fi valabil pentru filmele apărute imediat după revoluţie, spune Anamaria Marinca, o mare parte dintre acestea suferins de "lipsa simţului măsurii şi de incapacitatea noastră a tuturor de a ne raporta nu numai într-un mod vindicativ, dar şi reflexiv la evenimentele istorice recente". "În ceea ce priveşte filmele ultimei decade, nu consider că ar avea probleme. Dimpotrivă, avem şansa de a fi contemporani cu o generaţie de regizori talentaţi şi inteligentţ, individualităţi interesante şi spontane, cu un extraordinar simţ al umorului . Vocile care au ceva de reproşat filmelor româneşti din ultima perioadă au dreptul la replică- îi invit să îşi înscrie scenariile la concursurile CNC şi să îşi ecranizeze poveştile cât mai repede", spune actriţa.
În ceea ce priveşte proiectele pe care le are, Anamaria Marinca spune căşi-ar dori să mai lucreze cu Radu Muntean, să colaboreza cu Corneliu Poumboiu şi cu Cristi Puiu. "Inutil să-l menţionez pe Cristian Mungiu, e evident că mi-aş dori să mai facem filme împreună. Regizorii pe care i-am menţionat au amprente foarte diferite, nu cred în comparaţii sau ierarhizări în domeniul artei", completează tânăra actriţă, pentru care teatrul a dat tonul unei cariere impresionante.
"Sunt o actriţă de teatru care face şi film. Spectacolul pe care l-am jucat nu demult la Londra ("4:48 Psychosis", pus în scenă la The Young Vic Theatre din Londra, n.r.) a fost creat acum şapte ani la Piatra Neamţ. L-am jucat şi în România, la Satu Mare, Cluj, Sibiu, Timişoara, Bucureşti, în limba română. E un text de care ma leagă multe amintiri deja şi o experienţă datorită căreia am început să fac film", povesteşte Marinca.
Anamaria Marinca a jucat rolul dramaturgului Sarah Kane, criticii salutându-i prestaţia, dar şi asemănarea fizică cu personajul întruchipat. "Cred că este vorba mai mult de o proiecţie a textului, de transfigurare. Ea se produce (sau nu) în timpul actului scenic, în urma întâlnirii actorului şi a spectatorului cu imagini create de cuvinte şi nu cred ca poate fi planificată", povesteşte actriţa, mărturisind că, deşi nu a abandonat studiul viorii, nu a renunţat şi la muzică: "Tocmai am avut o intervenţie muzicală - creată cu ajutorul lui Alexandru Bălănescu - într-un film al lui David MacKenzie, în care îi cânt la vioară lui Ewan McGregor. Filmul se va numi The Last Word", ne anunţă actriţa.
Rolul Otiliei din "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile" i-a adus Anamariei Marinca premiul pentru cea mai bună actriţă a anului la Festivalul Internaţional al Filmului de la Stockholm (2007) şi premiul FIPRESCI pentru cea mai bună actriţă, la Festivalul de la Palm Springs (2008). "Sex Traffic", de David Yates (2004) îi aduce premiul BAFTA în 2005, iar interpretarea din "Storm", al lui Hans Christian Schmid, lansat la Festivalul de Film de la Berlin, primeşte primul premiu la festivalul de la Cinessonne, Franţa.