Clocotul clasei politice, dar şi al presei din ultimele săptămâni este captivant şi extrem de revelator asupra mâlului depus vreme de 20 de ani în subteranele puterii. În vremuri de război politic total că acestea ies la iveală nu numai afinităţi şi idiosincrăzii, altfel ascunse cu grijă, între diferiţii actori politici, dar, mai important, apar în lumină limitele sistemului democratic, ale Constituţiei, dar şi ale protagoniştilor vieţii politice naţionale. Numai şi din acest punct de vedere continuarea crizei politice este binevenită. Se vorbeşte din nou despre nevoia de "linişte" şi "normalitate" la fel ca în 1990, dar, ca şi atunci, "liniştea" este supraestimată. Dacă există monştri în adâncurile marii politice româneşti, este preferabil ca ei să iasă la suprafaţă. Cât despre retorică privind "haosul" în care ar fi aruncată ţara, zvonurile despre iminenta apocalipsă naţională au fost mult exagerate.
