Barcelona e locul binecuvântat de soare, de mare şi arhitecţi. Locul în care timpul are altă curgere, mâncarea alt gust, oamenii alt ritm... Am vizitat cu ochii minţii Barcelona de nenumărate ori. Am adunat ghiduri de călătorii, poze ale prietenilor şi le-am cules de pe buze impresiile.
Sunt câţiva ani de când în jurul meu Barcelona a fost pe rând destinaţia lunilor de miere, apoi a vacanţelor, a city break-urilor, a concertelor extraordinare sau... doar popasul spre Ibiza. Toţi care au venit din locul ăsta cu soare au venit cu oraşul în suflet. Dacă aş zbura mâine la Barcelona, mi-aş alege un hotel aproape de Placa de Catalunya. Nu m-aş opri din mers până nu aş vedea pentru prima oară Sagrada Familia. Şi apoi aş căuta casele lui Gaudi şi parcul... Parcul pe care l-am privit în mii de poze şi filme.
Aş pune în căşti soundtrack-ul de la "Vicky, Cristina, Barcelona" şi aş încerca să reconstitui paşii celor care au filmat fiecare scenă. Mi-aş petrece după amiezele pe plajă... şi dimineţile vizitând Acvariul... Aş lenevi pe terase la prânz şi m-aş plimba pe înserat pe Ramblas. Aş înnopta lângă fântânile magice... tocmai pentru a nu pierde nici o secundă din magia dansului lor. Şi aş căuta la pas muzee. Picasso, Joan Miro...Aş căuta case mici, lucruri tradiţionale spaniole, aş căuta să deosebesc localnicii de turişti, aş căuta restaurantele lor preferate şi magazinele pe care le frecventează, aş alege cu grijă fructe şi pieţe mici şi m-aş plimba pe bicicletă în întreg oraşul.
Aş încerca să văd tot ceea ce ghidul turistic mă poate învăţa, dar aş încerca să simt spiritul locului. Să îl gust, să îl păstrez. M-aş avânta pe străzi de cumpărături, aş căuta dulciuri tradiţionale şi aş mânca paella, m-aş înfrupta din fructe de mare şi aş bea sangria. Aş cânta şi aş dansa de fiecare dată când muzica ar răsuna într-un colţ de terasă. Şi poate mi-aş căuta dragostea. Sau m-aş regăsi pe mine, în faţa monumentelor sau a mânăstirii de pe Montjuic. Aş pleca la Barcelona cu sora mea, Ruxandra Manda.
