Nici un om politic sadea nu refuză dialogul. Fiţoşii cu nasul pe sus, orgolioşii de doi lei, juveţii orbiţi de propria lor strălucire, n-au ce să caute în politică. Într-un for unde se negociază totul la sânge, într-un vestibul întunecat, unde se ţes intrigi, se urzesc conspiraţii sau se coc soluţii de compromis, nu e loc pentru fătălai, pentru plăvanii care se fac că trag, dar o fac doar pentru ei. Locul lor e în Cişmigiu la masa de şah pe post de chibiţi sau la coada la gogonele, în rol de microbişti. Încăpăţânarea lui Geoană şi a camarilei sale de batracieni cu circumvoluţiunile uscate de arşiţa inculturii politice, de a negocia împreună cu PD-L desemnarea unui nou ministru de Interne, provoacă scârba şi indignare în electorat. PSD capotează în cel mai dificil moment al crizei economice, de la misiunea de a scoate ţara la liman. PD-L rămâne singur la căruţă. Rămas singur, liderul informal al PD-L câştiga încrederea electoratului indecis.
