Mă număr printre cei care au tras tare pentru un decont al comunismului. Mi se părea că mai reduc din vinovăţia de a nu fi protestat în anii lui Ceauşescu.
Şi dacă tot eram dator cu ceva, din moment ce se putea face, am fost mereu alături de cei care au tras pentru decontul comunismului şi pentru accesul la dosarele fostei Securităţi. De o parte a baricadei erau cei care îi ţineau hangul lui Ion Iliescu. Adică schimbările să fie cât mai încete, cât puteau ei pricepe şi cât să nu se sperie. De cealaltă, strada, zănaticii, câţiva domni bătrâni din partidele istorice şi jurnalişti cu duiumul care voiau ca schimbările să se producă peste noapte. Sau măcar în câteva săptămâni. Îmi amintesc de anticomunismul lui Roşca Stănescu. Crease chiar o organizaţie intitulată Patriot, profilată pe descoperirea şi vânarea securiştilor.
