Sunt aproape trei ani de când România este membrâ a Uniunii Europene. În acest interval de timp au existat multe momente în care, dacă nu societatea în ansamblul ei, cel puţin factorul politic se putea contamina, măcar într-o mică măsură, de spiritul comunitar. Am trecut prin două confruntări electorale în care cetăţenia europeană (definită în sens politic) a avut un sens concret, context în care, cel puţin la nivelul dezbaterii publice, ne puteam racorda la temele majore de interes european. Din păcate nu s-a întâmplat aşa. Poate sunt cam dur, dar din acest punct de vedere suntem încă la periferia UE. Practic, suntem deconectaţi de la fluxul spaţiului public european.
