Astăzi am fost la CNSAS unde am fost chemat că s-au găsit nişte pagini care mă priveau. Făcusem, deja, două cereri. Nu era vorba de un dosar întreg, ci de cîteva referinţe aflate în dosarele unor prieteni şi într-un dosar “de problemă” dedicat sectorului Artă-Cultură. Aproape nimic esenţial, eram acuzat de “post-modernism” (?), se vorbea de atitudinea mea neconformă ideologic, de frecventarea unor cenacluri şi de relaţiile cu unii scriitori incomozi. Cea mai tare acuză (că “post-modernismul” nu era o culpă prea mare) am citit-o în dosarul poetului Eugen Suciu. Acolo, sursa “Dagmar”, foarte prezentă în dosar, scrie, negru pe alb, că, aflîndu-mă în birou la Suciu (care era şef la cinema Union) l-am imitat pe Seretarul General al partidului şi că lumea s-a amuzat.
