Povestea derulată cu mult tam-tam în ultimele săptămâni şi care a împins un ministru să demisioneze a dus la o „ascuţire a luptei de clasă“. Mai ales protagoniştii vieţii politice de la vârf se află într-un conflict deschis şi colorează realitatea mediatică conform propriilor interese.
E adevărat ce crede X şi e fals ce crede Y. În zonă, 2 cu 2 fac când 5, când 8, când 0. Felul în care s-a derulat scandalul a scos la iveală un anumit model de structură, de care societatea românească încă nu s-a emancipat. Deşi are o aparenţă urbană, europeană, lumea românească rămâne una autarhică, aşezată pe verticală. E o lume rurală, o „societate de statut“ (conform descrierii lui Max Weber), cu prea puţine elemente de modernitate. E o societate de tip vechi.
E suficient să observăm cum se mişcă principalii protagonişti ai vieţii publice ca să vedem în acţiune structurile de tip mafiot, încrengăturile, vasalităţile. Graniţele dintre oameni sunt desenate conform teritoriului pe care şi l-a delimitat establishmentul politico-economic, la rândul lui împărţit în reţele, găşti, ganguri, bande - cum vreţi să le spuneţi. Fiecare asemenea structură este organizată piramidal, cazon, autoritatea emană exclusiv de la şef. Numit când naş, când jupân, când comandant, când lider.
