La urne au fost aşteptaţi peste 2,6 milioane de alegători, dar în
condiţiile în care pentru prima oară în istoria ţării scrutinul are loc
în cursul săptămânii şi nu duminica, în plină perioadă a vacanţei
estivale, rata participării la vot rămâne una dintre necunoscutele
scrutinului. Pentru a fi validat, este nevoie ca cel puţin o treime
dintre alegători să se prezinte la vot, graţie unei modificări operate
în legislaţia ţării care prevedea iniţial o prezenţă de 50% plus unu.
După alegerile din 5 aprilie, opoziţia a acuzat puterea comunistă că ar
fi falsificat rezultatele scrutinului, afirmând că printre votanţi s-ar
fi numărat şi persoane care au decedat sau care sunt plecate în
străinătate. În pofida faptului ca opoziţia şi mai multe organizaţiile
neguvernamentale s-au arătat îngrijorate de numărul prea mare de
alegători incluşi în liste, Comisia Electorala Centrală (CEC) le-a
suplimentat faţă de 5 aprilie cu aproximativ 70.000 de persoane - de
la 2.550.000 la 2.620.000, deşi peste 620.000 de moldoveni sunt plecaţi
oficial în străinătate. Aceştia, la rândul lor, s-au plâns de
imposibilitatea de a vota, pentru că sunt prea puţine secţii de vot,
nici măcar în toate ţările unde diaspora moldoveană este semnificativă.
Preşedintele CEC, Eugen Ştirbu, a spus ca această creştere se explică
prin faptul că alegătorii care au votat pe listele suplimentare la 5
aprilie au fost incluşi acum în listele de bază.
Miza scrutinului legislativ anticipat este, conform observatorilor,
raportul de forţe dintre comuniştii aflaţi de opt ani la guvernare,
care pledează pentru un parteneriat strategic cu Rusia, şi opoziţia
liberală, dornică de relaţii mai strânse cu Vestul. În acelaşi timp, se
poate considera că relaţiile cu România - ajunse la un nivel de
încordare fără precedent - au devenit o altă miză a acestor alegeri
care intervin la nici patru luni după ce precedentul scrutin legislativ
nu a adus în Parlament o majoritate suficientă pentru alegerea
preşedintelui ţării.
În condiţiile în care corectitudinea alegerilor din 5 aprilie a fost
contestată, pentru monitorizarea alegerilor parlamentare din 29 iulie
Comisia Electorală Centrală (CEC) a acreditat 488 de observatori
internaţionali din partea a 30 de organizaţii (inclusiv opt din partea
a cinci instituţii electorale străine) şi aproape 3.000 de observatori
naţionali (2.672) din partea a 15 organizaţii. Parlamentul European a
trimis o delegaţie de observatori condusă de Marian-Jean Marinescu
(PPE), din care mai fac parte doi europarlamentari români - Renate
Weber (ALDE) şi Cristian Preda (PPE).
Autorităţile de la Chişinău au refuzat marţi, în ajunul alegerilor,
prezenţa a 87 de observatori străini, pe motiv că nu s-au acreditat la
Comisia Electorală Centrală. Comisia Electorală Centrală a acreditat,
de asemenea, 55 de jurnalişti străini de la 38 instituţii mass-media,
aproape de două ori mai puţini decât la scrutinul din 5 aprilie.
La competiţia electorală de miercuri au participat opt formaţiuni politice,
dintre care se consideră că cinci au şanse de a intra în Parlament. Nu
există niciun candidat independent. Este pentru prima dată în istoria
ţării când la un scrutin parlamentar a participat un număr atât de mic de
concurenţi.
Între timp, faţă de alegerile din 5 aprilie, pragul electoral a fost
modificat de la 6% la 5%.
Sondajele au arătat că Partidul Comuniştilor va câştiga din nou alegerile. Comuniştii au fost creditaţi cu 30% din intenţiile de vot, însă şi înainte de scrutinul din 5 aprilie sondajele indicau pentru partidul aflat la putere circa 38% din voturi, pentru ca urnele să aducă apoi surpriza unei victorii mult mai categorice, cu aproape 50% din sufragii.
Scrutinul din 5 aprilie a fost câştigat de
Partidul Comuniştilor, aflat la putere de opt ani, care, depăşind
aşteptările, a obţinut 60 din cele 101 de locuri ale Parlamentului. Cu
toate acestea, majoritatea a fost insuficientă (din cauza unui singur
vot lipsă) pentru a-l alege pe şeful statului dorit de
comunişti. Precedentul corp legislativ ales la 5 aprilie a avut astfel
două tentative eşuate de a alege un nou şef al statului, situaţie care
a dus, conform Constituţiei, la dizolvarea Parlamentului şi convocarea
de alegeri anticipate.
Spre deosebire de precedentele alegeri, când numai trei formaţiuni
liberale - Partidul Liberal (PL), Partidul Liberal Democrat din Moldova
(PLDM) şi Alianţa Moldova Noastră (AMN) - au reuşit să treacă de pragul
de 6% necesar intrării în Parlament, în cele patru luni care s-au scurs
principala schimbare pe scena politică a fost adusă de plecarea
din rândul comuniştilor a fostului preşedinte al Parlamentului, Marian
Lupu, în prezent lider al Partidului Democrat (PD).
Personalitatea sa a
făcut ca acest partid, care la 5 aprilie nu a reuşit să intre în
Parlament, să fie cotat acum ca una dintre formaţiunile care contează
pentru configuraţia politică a viitorului legislativ. Mai mult, Lupu ar
putea fi cel care poate înclina balanţa în raportul de forţe, analiştii
considerând că este posibil să se alieze atât cu foştii colegi de
partid, cât şi cu opoziţia liberală. S-a vorbit chiar despre şansa ca
Lupu să devină preşedintele ţării ales de noul Parlament, în
contrapartidă cu ieşirea lui Vladimir Voronin de pe scena politică a
ţării, o ipoteză totuşi puţin probabilă.
