Citind comentariile apărute ieri în presă pe marginea atacurilor preşedintelui la adresa mass-media (sau, mai precis, a trusturilor deţinute de Sorin Ovidiu Vântu şi de familia Voiculescu), am reţinut patru acuzaţii: deturnarea atenţiei publicului de la gravitatea cazului Ridzi la chestiunea banilor negri sau, mai grav, publici pe care politicienii îi oferă în mod netransparent televiziunilor pentru publicitate mascată; dubla măsură flagrantă pe care a folosit-o preşedintele în ieşirile sale publice în, să zicem, cazurile Atanasiu şi Ridzi, fiind evident că implicarea acesteia din urmă în campania electorală a Elenei Băsescu i-a atras susţinerea lui Băsescu; complicitatea preşedintelui la practică finanţării oculte a mass-media de către politicieni prin tăcerea pe care a păstrat-o asupra subiectului deşi, după propriile spuse, ştia de aceste înţelegeri încă din 29 mai; atacul nediscriminat la adresa întregii prese sub pretextul denunţării sus-amintitelor practici.
