V-o puteţi închipui pe d-na Ridzi băşindu-se? Eu nu puteam. Însă miercuri seara, mirosul emanat de d-na ministru m-a izbit prin sticla ecranului. În ultimele secunde ale emisiunii moderate de Adrian Ursu şi Oana Stancu, d-na Ridzi s-a repezit cu înfrigurare, fără s-o întrebe nimeni, fără nici o legătură cu ce se discutase („Unde sunt banii, doamna ministru?!“), în ciuda apelurilor „s-a terminat emisiunea!“ să, „comunice“ următoarea „informaţie“: ziaristului Cătălin Tolontan i s-ar fi oferit de către PSD un post de secretar de stat în Ministerul Tineretului şi Sportului. Într-o proză a lui Marin Preda doi inşi se iau la trântă. Unul dintre ei, cel ticălos şi laş, când se vede cu umerii la pământ, dă drumul unui vânt la fel de puturos ca sufletul lui, sperând, cu această ultimă armă, să-şi asfixieze şi să-şi scârbească adversarul.
Singura deosebire dintre insul lui Preda şi madam Ridzi este că d-sa a slobozit flatulenţa pe gură. Şi când mă gândesc că pe ambii obraji m-a pupat d-na Ridzi, brusc şi dintr-o dată, intrând în biroul meu acum câteva zile şi văzându-ne în viu pentru prima oară, şi ultima, în această viaţă…N-am să mă refer la ce am sfătuit-o, căci discuţia a fost confidenţială, dar pot să spun că a repetat obsesiv, ca şi pe posturile TV, că „n-a ştiut să comunice“, de aceea pătimeşte. În schimb, când a fost vorba să-l denigreze prosteşte (secretar de stat în MTS, mare şpagă de funcţie…) pe redactorul-şef al ziarului care a dezvăluit delapidarea de bani publici sub semnătura ministreţei Ridzi, a fost o comunicatoare atât de vioaie…
