Ultimele zile ale lunii iunie 1989 stau şi în România, acolo unde la prima vedere nu se întâmplă nimic, sub semnul schimbărilor discrete şi sigure. „Scînteia” din 24 iunie (a cărei reactualizare, după 20 de ani, datorată „Jurnalului Naţional”, este o idee excelentă) ne lasă, în lectura pe diagonală, să observăm cu gura căscată următoarele.
Mai întâi aflăm că organizaţia pionierilor împlineşte 40 de ani. O vârstă la care gândeşti singur şi, în ciuda aparenţelor, chiar liber. Apoi, foarte surprinzător, două fregate şi orchestra flotei a 6-a americane vizitează portul Constanţa şi mănăstirile din nordul Moldovei între 19 şi 22 iunie. Ceauşescu era supărat pe americani, dar şi mai supărat pe sovietici. „Washington Post” scria tot atunci că URSS se alătura occidentalilor în criticarea severă a regimului de la Bucureşti din cauza înăspririi controlului la frontiere. Într-un fel, mai bine cu „marines” la Voroneţ decât cu „turişti” în Lada, şi-ar fi putut şopti titanul vizionar sub pălăria de soare Panama, cu care întâmpină vara la Neptun.
În Polonia fuseseră alegeri libere, primele după o jumătate de secol.
