Se spune că miza reală a bătăliei care a început odată cu anunţarea rezultatelor finale ale bietelor noastre europarlamentare este de a şti care dintre partide are dreptul să numească viitorul comisar european. După tot ce am văzut în ultimele săptămâni, după toata parada de incompetenţă şi mârlănie ridicată la rangul de joc politic european, cred că numai informaţia asta senzaţională mai lipsea ca să dezguste ce-a mai rămas din apetitul onorabilului contribuabil, rămas să-şi macine frustrările până când va deveni iarăşi important, o zi, cu ocazia prezidenţialelor.
Sigur, mărturisesc aici naivitatea mea idioată, dar pe care măcar încerc s-o duc până la capăt: am sperat că partidele vor anunţa că au început negocierile pentru posturile din viitoarea structură a Parlamentului European, încercând să-şi plaseze oamenii în posturi cheie în zonele cele mai importante.
