Sastisit de politichie, săptămâna aceasta am decis să îi dau cu sâc din Isarlîk gripei porcine, propunându-vă o reţetă culinară de zile mari.
Dacă un personaj shakespearian era capabil să ofere un regat pentru un cal, de care nu a avut până la urmă parte, Cicikov, eroul lui Gogol din „Suflete moarte“, a fost mai norocos, căci, în clipa în care pune piciorul într-un han prăpădit şi întreabă destul de sceptic „aveţi purcel de lapte cu hrean şi smântână?“, la confirmarea hangiului găseşte cheia desăvârşirii exclamând „adu-l tot!“.
Un bun prieten, prin scrisul căruia adie câteodată farmecul gogolian, a fost terorizat de fraza cu pricina la un dineu de zile mari dat în cinstea sa de un mandarin al Republicii Populare Chineze.
După ce a asistat la un balet gastronomic în care picioruşele de meduză ţopăiau într-o gelatină violacee şi unghii de cocostârc făcute pane patinau pe o piftie de limbă din limbă de cocostârc, la orizont s-a ivit, salvatoare, nava-amiral sub forma unui rumen purcel de lapte purtat pe o tavă de argint de doi servitori.
Sentimenul de împlinire nu a durat foarte mult, fiindcă după ce oberii au pus în farfuria fiecărui mesean câte un centimetru de şoric crocant, decupat cu o forfecuţă parcă de tăiat unghiile, jenaţi de goliciunea răposatului, au dispărut pe o uşă laterală.
