E o perdea de fum? Trebuia să uităm repede de ramificaţiile interesante ale cazului Popoviciu, care duseseră, riscant, la Traian Băsescu şi la rudele lui apropiate (frate, fiică)? E o acţiune sută la sută electorală, şi-a dat seama, adică, preşedintele că are nevoie să îmbrace din nou haina de luptător anticorupţie pentru a căpăta un nou mandat? Sau, pur şi simplu, autorităţile române s-au trezit, ieri-dimineaţă, cu poftă de a face dreptate în ţară, că prea ajunseseră lucrurile departe? Vă rog să mă iertaţi, mi-e greu să cred în ultima variantă. Chiar faptele pentru care Gigi Becali a fost însoţit la Poliţia Capitalei de o armată de mascaţi plini de reverenţă se petrecuseră cu mai bine de două luni în urmă. Aşadar, întrebarea de ce acum şi nu luna trecută sau peste cinci zile trebuie pusă.
Aşadar, Gigi Becali îşi va fi petrecut câteva ore într-un loc de care a reuşit, până deunăzi, să scape: la mititica. Jumătatea plină a paharului stă tocmai în acest enunţ: poţi să ai oricâte milioane şi sute de milioane, oricâţi bodyguarzi şi oricât tupeu; până la urmă, plăteşti. Să nu ne îmbătăm cu apă rece: asta nu înseamnă neapărat că, în România, binele învinge. Înseamnă, însă, că răul e riscant.
