Nu e nevoie să fii simpatizant al lui Piţurcă, nu trebuie să crezi în teoria Liniştii Necesare şi Imposibile înaintea şi în timpul unui meci decisiv ca să tresari cînd auzi că Ladislau Boloni vine la România - Serbia.
În 2001, demisionează. Invocă motive personale, deşi norodul microbist ar fi acceptat cu tactul pe care-l are uneori mulţimea că nimic nu e mai personal, pentru obsedaţii de fotbal, decît o carieră de antrenor pe marile stadioane ale lumii. De atunci, merge o singură dată în tribună la un meci al “naţionalei”, în octombrie 2004. Nici o culpă, doar o constatare.
Astăzi, Boloni se întoarce în cel mai greu moment pentru Piţurcă. A confirmat la gsptv, a confirmat în ziar că vine. Şi o va face. O va face firesc, aşa cum îi stă bine unui antrenor şcolit în Franţa, purtat pe braţe de mistralul primăvăratic şi uscat al declaraţiilor lui Mircea Sandu: “Boloni ar fi o bună soluţie cînd Piţurcă renunţă”.
