Îi aniversăm pe Burebista, Decebal, Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul sau Alexandru Ioan Cuza, dar în nenumăratele noastre sărbători naţionale n-a încăput aproape nici o amintire festivă legată de acel moment astral, care este revoluţia burgheză de la 1848. De fapt, revoluţiile din Moldova, Ţara Românească şi Transilvania au eşuat, însă numai ungurii sărbătoresc eşecul afirmării naţiunii şi conştiinţei lor naţionale, cu resemnare de martir. Avram Iancu n-a luptat pentru o Transilvanie românească, ci ca aceasta să rămână austriacă şi să nu se unească cu Ungaria. Patriotul român Avramut a fost un mare filoaustriac, în detrimentul maghiarilor, şi el s-a străduit să nu strice împărăţia austriacă, de dragul idealurilor ungurilor. Acest mic amănunt, cât şi statutul nostru de popor străvechi şi înţelept ne-ar fi obligat să acceptăm vizita oaspetelui Sólyom László cu mai multă politeţe.
