Ura - sentiment care ilustrează ostilitatea profundă şi iraţională faţă de celălalt, oricare ar fi acesta - e din nou de actualitate.
În consecinţă, raţiunea, stare de spirit acuzată de lipsă de autenticitate, nu mai are căutare. Iar cuplul ură-iubire prin care se explică mai nou politica, fie ea internă sau externă, trimite direct către distincţia prieten-duşman.
Or, tocmai pe acest fundament „teoretic” şi-a elaborat concepţia unul dintre cei mai cunoscuţi gânditori fascişti, Carl Schmitt - revendicat şi ca părinte al neoconservatorismului -, pentru care esenţa politicii constă chiar în punerea în lucru a acestei distincţii care dă politicii obiectivul său: identificarea propriilor obiective prin combaterea celuilalt. Că pe atunci celălalt era evreul, iar astăzi este romul sau românul nu e decât o chestiune de context.
