Nu ştiu ce simţiţi dvs., dar eu am un acut sentiment de jenă dat de năvala de ştiri venite din Italia. Cineva care le-ar asculta şi nu ar şti nimic despre noi ar considera, fără nici o îndoială, că suntem nişte pitecantropi mânaţi de instincte animalice, între care acela al acuplării instantanee cu orice ne pică în cale. Exact ca ursul ieşit din hibernare după şase luni, care sare pe vulpe, sare pe arici, pe iepuraş, pe scorbură, pe orice i-ar aduce plăcerea descărcării hormonale.
Îmi vine în minte un banc care spune multe în cuvinte puţine despre educaţia şi apucăturile sexuale ale unora dintre noi: ştiţi cum găseşte o oaie un cioban de la munte? Acceptabilă. Lăsând gluma la o parte, declaraţia unuia dintre "taurii comunali" care a spus că totul a început ca o simplă tâlhărie şi a continuat cu violul fiindcă "fata era draguţă" mi se pare de-a dreptul dementă. Cum ar veni, concetăţeanul nostru a violat-o cu drag fiindcă era simpatică. Deci nu a fost un gest sălbatic şi violent, ci unul bazat pe sentimente curate, sincere şi pe o apreciere clar pozitivă din partea lui. Cred că avem de-a face aici cu inocenţa brutei. În sistemul ei de coordonate, bruta vede lumea altfel decât o văd oamenii normali. Poate că ar trebui duşi la doctor, poate ar trebui să le facă cineva injecţii în cap sau, de ce nu, poate ar trebui să fie pusă în practică soluţia propusă de un politician italian: castrarea chimică.
Încerc o comparaţie jenantă, dar n-o ocolesc, deşi nu-mi convine deloc. Nu cumva o parte, subliniez, o parte din românii care s-au stabilit în Italia pot fi asemuiţi cu câinii comunitari de la noi?
