Câteva zile de oarecare agitaţie, după care, în cel mai bun caz, mers înainte cu frâna trasă. Cam aşa s-ar putea descrie, succint, tradiţia conturată la noi în jurul rapoartelor venite de la Comisia Europeană. Se va rupe lanţul?
Poate că unii dintre dumneavoastră aţi văzut cum arată - sunt nişte hârtii (puţine) în care unele fraze apar bolduit şi, în plus, sunt scrise cu corp de literă mai mare. Le primesc politicienii, în mod obligatoriu purtătorii de mesaj ai partidelor, şi din ele recită atunci când prin preajmă e vreun microfon sau vreun ziarist. Sunt un fel de echivalent al cheiţelor cu care se întorc jucăriile pentru că, după ce le primesc şi le parcurg, politicienii respectivi par că le rostesc automat.
Desigur, nu e nimic rău în a fi pregătit când intri într-o dezbatere. În fond, cele mai spectaculoase şi mai eficiente momente de spontaneitate sunt acelea bine pregătite.
Un raport de ţară e, pentru partide, un moment în care e obligatoriu să îţi pregăteşti reacţiile. Joi, imediat după anunţarea liniilor directoare ale documentului tehnic venit de la Bruxelles, “vocile” principalelor partide au vorbit prompt şi, în interiorul fiecărui partid, consonant.
