Alegerile se câştigă la centru, dar pacea e mai uşor obţinută de „durii” gata să meargă până la capăt cu războiul.
„Alegerile se câştigă la centru”, a spus odată Jacques Chirac, fost primar al Parisului, fost premier, fost prim-ministru, fost preşedinte al Franţei. Avea o vastă experienţă a modului cum poţi învinge sau pierde într-o competiţie electorală, ştia cât depinde de persoană, cât de forţele de susţinere, dar şi de calitatea adversarului. În „Noaptea triumfului”, festivităţile sunt organizate de militanţii fideli şi însufleţite de cei de ultimă oră, de cei care şi-au dat seama într-un târziu că se potrivesc, pe măsură ce candidatul îşi rafina discursul, iar alegătorii îşi detaliau pretenţiile. Parcursul fără greşeală al lui Barack Obama în timpul campaniei se datorează faptului că a reuşit să-şi convingă concetăţenii că nu e dogmatic, că nu e aservit niciunei prejudecăţi, că e dezgustat de extremism şi că e gata să contrasemneze orice compromis raţional. Pragmatismul lui John Dewey -„iniţiativă, inovaţie, desprinderea de rutină, experiment” - părea că-şi găsise nu doar continuatorul, ci şi demnitarul, alesul naţiunii, care va introduce politici depăşind interesele clientelare ale partidelor.
