Într-o cronică fantastică, scrisă la sfârşitul secolului XIX, Caragiale denumeşte Bucureştii anului 3874, Tâmpitopole. Cum am mai spus, poporul nu poate greşi în alegerile politice. Poporul este un foarte prost decident în materie de muzică simfonică, critică literară sau matematici superioare, dar când e vorba de supravieţuire şi conservarea lui însuşi, instinctul naţional popular nu dă greş. Un oraş însă, un oraş, fie el şi Capitală, poate greşi? Răspuns: da. Exemplu: Tâmpitopole.
Fiecare oraş are o personalitate a lui, mai mult sau mai puţin accentuată, care, în alegerile generale, se topeşte statistic în votul naţional, dar la locale iese nesmintit în evidenţă. Tâmpitopole l-a ales pe d. Sorin Oprescu. Asta după Crin Halaicu, Victor Ciorbea, Viorel Lis, Traian Băsescu, Adriean Videanu, o garnitură de hoţomani şi gargaragii mai mult sau mai puţin talentaţi, între care doi s-au cărat în funcţii politice mai înalte la câteva luni după după învestitură.
