Sau întoarcerea poetului la uneltele sale.
Ca să nu se mai mire lumea de ce un criminal îşi face cuibarul lângă sediul Poliţiei, m-aş fi vârât şi eu în ciorbă cu un citat dintr-un înţelept japonez, care spune că întunericul de la picioarele farului e cel mai bun adăpost pentru un fugar.
Văzând însă liota chirurgilor de pe micul ecran operând fără anestezie trupul firav al ţărişoarei noastre, care în urma accidentului suferit pe 22 decembrie 1989 a rămas şi damblagită, şi cu portofelul furat, am hotărât să-mi bag bisturiul în teacă şi să nu particip, săptămâna asta, la hăcuirea colectivă a unei realităţi nevindecabile.
În plină criză politică, financiară şi morală, aidoma chelului care-şi brodează tichia cu mărgăritar, comisei şi eu o poezie de amor, pe care o extrag fără jenă din ,,Plaiul meu cu Boi’’.
