Legea autohtonă e ambiguă, Ministerul Culturii nu dă note artiştilor, iar societatea nu renunţă la prejudecăţi: limitele artei în România rămân vagi şi discutabile.
Dezbaterea organizată miercuri la Librăria Cărtureşti, „Despre limitele exprimării în artă“, a gravitat mai ales în jurul expoziţiilor de artă contemporană românească vernisate în cursul verii trecute în mai multe zone ale lumii: „Freedom for lazy people“, susţinută de Institutul Cultural Român (ICR) New York, cea cu lucrări de Sorin Tara şi Alexandru Rădvan în cadrul evenimentului „Zilele culturale româneşti în bazinul Ruhrului“ şi „Euromaniac“, expoziţia lui Benedek Levente de la Atelier 35. Horia-Roman Patapievici, directorul ICR, prezent la discuţia de la Cărtureşti, a atras atenţia că „scandalul declanşat în media“ pe tema acestor expoziţii a compromis pentru o bună bucată de vreme imaginea ICR în faţa publicului larg.
